Main menu

header

de Anda Postolache

Dracila (Berberis vulgaris) este un arbust spinos cu flori galbene şi cu fructe sub formă de boabe de culoare roşu deschis, fiind adesea utilizat ca gard viu. Seamănă foarte mult cu cătina. Se mai numeşte popular acril, agriş, cătină de râuri, cloceni, corleş, dracină, draghină, glojdan, holeră, lemn-galben, măcriş boieresc, măcriş de râuri, măcriş spinos sau măcrişul caprei.

Impulsionează secreţia biliară
În scop terapeutic se utilizează mai ales scoarţa de dracilă - din care se prepară un decoct - dar şi fructele, din care se face tinctură. Efectele vindecătoare constau în stimularea aparatului circulator şi a respiraţiei. Îmbunătăţeşte circulaţia, pulsul devine mai bun, iar forţele organismului revin la normal.
Dracila este unul dintre cele mai bune remedii pentru corectarea funcţiei ficatului şi stimularea secreţiei biliare. Specialiştii o recomandă în caz de calculi, deoarece are un efect puternic antiinflamator asupra ficatului, vezicii biliare, rinichilor şi vezicii urinare. Efecte benefice are şi în combaterea icterului cauzat de congestia ficatului.
Dracila este utilă şi bolnavilor cu imunitate scăzută, slăbiţi după operaţii şi trecuţi prin diverse traume. Redă dimensiunile splinei când aceasta este mărită, combate malaria şi infecţiile cu protozoare şi diminuează durerile menstruale.

Decoctul, eficient contra gingivitelor
Decoctul se obţine din o jumătate de linguriţă cu scoarţă, care se mărunţeşte înainte, se pune într-o cană cu apă clocotită, se fierbe cinci minute şi se filtrează după răcire. Se beau maximum două căni pe zi, cu 30 de minute înainte de masă. Are efect bun în caz de constipaţie, fiind şi antihemoroida. Pentru faptul că este un tonic amar stimulează funcţiile ficatului.
Pentru gargară sau uz extern (băi) se poate prepara un decoct mai concentrat (o lingură cu scoarţă de rădăcină de dracilă la 500 ml de apă - se fierbe 20 de minute). Această licoare are efect bun şi asupra gingivitelor şi a herpesului.
Tinctura de dracilă se administrează câte zece picături, de trei ori pe zi, în câte o cană de apă plată.

Seamănă cu cătina

Se deosebeşte de cătină prin fructele ovoide şi culoarea crenguţelor care este roşcată la planta tânără. Creşte în pădure, prin lunci şi pe coastele însorite, bogate în pământ galben, nisipos. În lunile septembrie-octombrie se recoltează rădăcini şi ramuri pentru cojile preţioase din punct de vedere naturist. Compoziţia chimică a coajei de dracilă constă în: alcaloizi, berberină, berbamină şi oxiacanthin vinetin.

Atenţie! Nu se consumă în timpul sarcinii.