de Eugenia Golub

Oregano este o plantă folosită drept condiment, în special în bucătăriile din Italia, Spania, America Latină, Turcia şi Grecia, datorită gustului său uşor mentolat, ce dă o savoare deosebită mâncărurilor. În preparatele culinare se folosesc frunzele de oregano, care sunt mai aromate în formă uscată decât în cea crudă. Această plantă este şi un foarte bun medicament natural, având o acţiune antibacteriană, detoxificantă, antiseptică, colagogă (contribuie la evacuarea bilei), carminativă (favorizează eliminarea gazelor) şi antispasmodică.

Contribuie pozitiv în afecţiunile gastrointestinale
Oregano este un bun curăţitor intestinal, adjuvant pentru gastrita cronică şi în ulcerul gastro-duodenal, remediu în lupta contra agenţilor patogeni ingeraţi o dată cu alimentele, tratează tulburările gastrointestinale, combate diareea, calmează colicile abdominale, renale şi biliare. Se foloseşte sub formă de infuzie preparată dintr-o linguriţă cu plantă mărunţită, proaspătă sau uscată, din care se beau două-trei căni pe zi. Se poate îndulci cu miere de albine.
Oregano este şi un antibiotic natural, cu efecte antimicrobiene naturale, fără inducerea de reacţii adverse, are efecte deosebit de puternice asupra bacteriilor, virusurilor, ciupercilor şi paraziţilor, stimulează şi întăreşte sistemul imunitar şi pregăteşte organismul în lupta împotriva agenţilor patogeni.

Benefic în bronşite şi în astm
Ceaiul din această plantă este recomandat şi în cazul răcelilor, febrei aftoase, astmului, bronşitelor, tusei, aerofagiei, otalgiei, este util în perioadele de convalescenţă şi calmează durerile cauzate de boli reumatice sau dismenoree. De asemenea, relaxează sistemul nervos, fiind benefic în astenii nervoase, insomnii şi migrene.

Pont! Frunzele zdrobite sunt eficiente dacă se aplică pe arsuri, ulceraţii şi bube purulente.

Sfat! În stomatite, gingivite şi afte bucale se face gargară de trei ori pe zi cu ceai neîndulcit de oregano.