de Cristina Cristache

Ghinţura, numită în popor şi genţiană, lumânărică sau fierea pământului, este considerată unul dintre cele mai puternice tonice amare vegetale existente în natură. Rădăcinile acesteia stimulează deopotrivă pofta de mâncare, digestia şi activitatea normală a ficatului, dar contribuie şi la eliminarea stărilor de nervozitate, irascibilitate şi nelinişte, caracteristice persoanelor cu afecţiuni hepatice.

Tonic biliar
Conform medicinei chineze, există un lanţ de cauze şi efecte, ce începe cu ficatul: proasta funcţionare a acestui organ, afecţiuni biliare, deficit al secreţiilor biliare, al sângelui şi al tuturor fluidelor din corp, alimentare deficitară a tuturor organelor cu nutrienţii fluidelor vitale şi apoi stagnări în organism, rezultând în dureri şi stare generală de disconfort.
Cercetările au demonstrat că ghinţura îmbunătăţeşte funcţia digestivă şi absorbţia nutrienţilor în organism. Astfel, vitamina B12 şi fierul se reţin mai bine, tratând anemia. În acest sens, unii terapeuţi susţin că cele mai bogate în principii terapeutice sunt rădăcinile plantelor care nu au apucat să înflorească.
Substanţele active fac din această plantă un excelent tonic şi vindecător al funcţiei hepatice şi biliare.

Elimină toxinele acumulate în corp
În fitoterapie, ghinţura este considerată un puternic remediu pentru eliminarea toxinelor prin urină şi materii fecale. În Evul Mediu se folosea şi ca antidot împotriva anumitor tipuri de otrăvuri. Este, de asemenea, unul dintre remediile cel mai cunoscute împotriva icterului, pentru că nefuncţionarea normală a ficatului duce la vărsarea unui exces de bilirubină în sânge.

Reglează metabolismul
Planta ajută la restabilirea funcţiilor ficatului, tonifică şi protejează celula hepatică, fortifică organismul după boli cronice şi este eficace în toate cazurile de slăbiciune generală. Consumul ei duce la reglarea metabolismului în general şi a celui glandular-sebaceu în special şi este remediul potrivit în caz de refacere a corpului, slăbirea sistemelor nervos şi imunitar, dar şi în maladii febrile, neurastenie şi depresie.

Combate alergiile
Un studiu efectuat la Universitatea din Kragujevac, Serbia, a evidenţiat efectele antimicrobiene şi antibacteriene ale ghinţurei. Uleiul esenţial extras din această plantă acţionează asupra unor bacterii ce produc mult disconfort omului modern, printre care se numără: candida albicans, klebsiella pneumonaie şi chiar temutul stafilococ auriu.
Alte studii efectuate pe şoareci au arătat că gentiopicrosida, unul dintre componentele ghinţurei, are un efect de inhibare a edemelor, precum şi a reacţiilor şi şocurilor alergice. Efectul antialergic din urma experimentelor a fost similar corticoizilor.

Creşte pofta de mâncare
Produsele din ghinţură, luate înainte de masă, măresc pofta de mâncare, iar dacă sunt administrate după masă ajută sistemul digestiv. Infuzia se prepară dintr-o jumătate de linguriţă cu plantă la o cană cu apă fiartă. Decoctul se face cu aceeaşi cantitate şi doză ca la infuzie, fierbându-se la foc mic timp de cinci-zece minute.
Siropul îl puteţi obţine din o lingură cu pulbere de ghinţură la o cană cu apă clocotită. Se infuzează şi se macerează şase ore, se strecoară, se adaugă 200 g zăhăr şi se fierbe până când ajunge la consistenţa dorită. Acest preparat se recomandă mai ales copiilor - câte o linguriţă înaintea fiecărei mese.

Un impuls pentru sistemul nervos
Ghinţura e utilă inclusiv în cazul puseelor nervoase, al isteriei şi al stărilor de slăbiciune fizică şi psihică, în special ale femeilor. Doctor Edward Bach, homeopat, patolog şi bacteriolog, a ajuns la concluzia că toate afecţiunile corpului uman au la bază dereglări iniţiale produse la nivelul emoţiilor, precum nefericirea şi teama. Ghinţura se află printre plantele din care doctorul Bach a realizat soluţii apoase eficace în stări de deznădejde şi descurajare nu foarte grave, când pacientul se simte slăbit şi fără putere de a mai lupta.

- În Antichitate şi în Evul Mediu, oamenii tratau înspăimântătoarea ciumă cu ghinţură.
- Principiile amare ale plantei sunt atât de puternice, încât se păstrează şi la o diluţie de 50.000 de ori.