de Adela Stăncescu

Considerată o plantă medicinală miraculoasă pentru tratarea afecţiunilor pulmonare, amăreala este originară din Europa, Africa de Sud şi Australia. La noi este cunoscută şi sub numele de iarbă-grasă sau tămâioară şi creşte spontan în păduri, la marginea drumurilor şi pe păşuni şi fâneţe, până în zona montană.

Are efect expectorant
În scopuri fitoterapeutice se foloseşte planta întreagă, inclusiv rădăcinile. După cum îi spune şi numele, gustul ei este puternic amar. Dă rezultate foarte bune în terapiile pneumoniei, tuberculozei pulmonare, tusei convulsive şi bronşitei. Este recunoscută ca un agent activ în afecţiunile pulmonare, deoarece stimulează o secreţie bronşică masivă, ce este în acelaşi timp fluidifiantă şi expectorantă. Amăreala se mai utilizează şi pentru gripă, astm, reumatism şi gută.
Pentru calmarea oricărei forme de tuse se poate prepara un decoct din două linguriţe cu amăreală ce se fierb într-o ceaşcă de apă. Se lasă câteva minute şi se bea lichidul câte puţin.

Un bun energizant
Tulpina, frunzele şi florile de amăreală, amestecate sub formă de infuzie, sunt foarte bune pentru energizarea şi fortificarea organismului. Astfel, se toarnă 500 ml apă clocotită peste o linguriţă cu amăreală, se acoperă 15 minute şi apoi se bea în mai multe reprize, pe durata unei zile.
Pentru o mai bună digestie, dar şi pentru afecţiuni hepatice şi biliare, vinul cu amăreală este un leac potrivit. Se pun cinci linguri cu plantă uscată şi mărunţită într-un litru de vin alb. Se adaugă o lingură cu scorţişoară şi una cu pelin şi se lasă la macerat timp de 12 zile. Se strecoară şi se bea câte un păhărel înainte de masă.

Pont! Spălăturile locale cu infuzie de amăreală se pot folosi şi pentru tratarea varicelei.

Atenţie! Planta este contraindicată în caz de leziuni ale tubului digestiv, gastrită, febră şi expectoraţie cu sânge.