de Adela Stăncescu
Datorită calităţilor sale astringente, oamenii foloseau bobârnicul în Evul Mediu pentru tratarea rănilor, prin aplicarea frunzelor direct pe leziune. Planta creşte la marginea lacurilor şi pe lângă izvoare, în Europa, nordul Africii şi în Asia. Deşi se găseşte şi în ţara noastră, efectele sale tămăduitoare sunt puţin cunoscute.
Infuzia e utilă în astm
În medicina populară, bobornicul este considerat un leac bun pentru bolile de astm, afecţiuni tuberculoase şi boli ale ficatului, dar şi pentru constipaţie, dizenterie şi hidropizie. Pentru aceste afecţiuni este recomandată o infuzie de bobornic preparată din două linguriţe cu frunze adăugate în 250 ml apă clocotită. Se acoperă 15 minute, apoi se strecoară şi se consumă două-trei căni pe zi. Aceasta este şi un vechi remediu pentru curăţarea sângelui. Cercetările recente arată că sucul din bobornic este bun pentru detoxificare, are efecte diuretice şi este antiscorbutic. Se obţine din planta proaspătă şi se iau una-două linguriţe, amestecate cu alte sucuri de legume şi fructe.
Primul ajutor în arsuri
Compresele şi cataplasmele cu frunze proaspete sau cu suc stors din plantă sunt indicate mai ales pentru hemoroizi, pecingine, ulceraţii, dar şi arsuri. În vechime, oamenii foloseau decoctul de bobornic pentru tratarea umflăturilor, a durerilor de cap şi de spate.
Pont! Uleiul volatil de bobornic are efecte expectorante.
Sfat! Un amestec din tulpini, frunze şi flori poate fi aplicat direct pe piele, pentru tratamentul pistruilor şi al altor pete.