de Adela Stăncescu

Cunoscute pentru proprietăţile astringente, diuretice şi tonice, albăstrelele (iarba frigurilor sau clopoţelul, cum mai este denumită planta în medicina populară) se întâlnesc în toată ţara, în lanurile de grâu şi de secară, dar şi la marginea drumurilor, în locuri aride şi pietroase.

Bune pentru spălat rănile
Florile de albăstrele conţin substanţe amare, tanin, antocianidine şi săruri de potasiu şi au efecte antiinflamatoare şi astringente. Sunt recomandate în oftalmologie, pentru reducerea iritaţiilor şi contra înroşirii pleoapelor. Folosite sub formă de comprese cu infuzie în jurul ochilor, acţionează împotriva cearcănelor, hidratează zona sensibilă şi elimină substanţele toxice. Astfel, se opun apariţiei ridurilor mici, de la coada ochiului, dar combat şi apariţia pungilor de sub ochi. Pentru toate aceste afecţiuni se recomandă o infuzie concentrată preparată din două linguriţe cu flori uscate la o cană cu apă, ce se aplică sub formă de cataplasme, la temperatura camerei, de două ori pe săptămână. Lichidul are proprietăţi antiseptice, bacteriostatice, emoliente şi calmante. De aceea, poate fi utilizat pentru spălarea rănilor şi în toate tipurile de inflamaţii.

Au acţiune diuretică
Albăstrelele sunt indicate în boli de rinichi, de ficat şi ale vezicii biliare, deoarece au acţiune antidiareică şi diuretică. Consumarea unei infuzii ceva mai slabe poate fi de real ajutor pentru aceste probleme. Se poate prepara din o jumătate de linguriţă cu plantă la o cană cu apă clocotită şi se bea de trei ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de mesele principale. Albăstrelele macerate par a fi însă mai bune decât infuzia. Soluţia se pregăteşte din o linguriţă cu flori pusă în vin sau în bere, la temperatura camerei. Se lasă 24 de ore şi apoi se bea câte puţin înainte de masă.

Sfat! Florile albăstrelelor se recoltează numai când sunt complet deschise, iar uscarea lor se face în straturi foarte subţiri, pentru a nu le afecta culoarea.