de Cristina Cristache
Piperul este consumat în toată lumea, fiind supranumit regele condimentelor. Totuşi, exceptând calităţile gustative, acesta are numeroase întrebuinţări şi în medicina naturistă. Homeopaţii îl recomandă în astenie, infecţii în gât, guturai, sensibilitate la frig, circulaţie sangvină deficitară, reumatism, balonare, lipsă a apetitului sexual şi, mai ales, răceală.
Alungă durerile de gât
Ceaiul din pudră de boabe de piper negru decongestionează instantaneu gâtul, desfundă nasul şi răspândeşte o căldură plăcută în corp. Dacă aveţi intoleranţă la temperaturile scăzute nu consumaţi deloc hrană rece şi mâncaţi la fiecare masă două sau trei vârfuri de cuţit cu piper negru măcinat.
Contra durerilor de gât se recomandă reţeta următoare: în 250 ml apă fiartă se lasă la infuzat 20 de boabe de piper măcinate şi doi căţei de usturoi. Lichidul se îndulceşte cu miere şi se bea de trei ori pe zi.
Tratează tusea
Rachiul din pudră de boabe de piper e folosit cu succes împotriva tusei, acţionând ca un anestezic al terminaţiilor nervoase a căror iritare generează tusea, dar şi ca un dezinfectant local. Tusea iritativă şi tusea uscată se ameliorează cu un amestec din două vârfuri de cuţit cu piper cu patru linguriţe cu miere şi cu puţină zeamă de lămâie. Pasta rezultată se consumă pe parcursul a două ore, cu înghiţituri mici. Dacă tusea este spasmodică se pun la macerat vreme de şapte zile, în 200 ml de alcool alimentar, cinci linguri cu piper negru şi o lingură cu nişte cuişoare măcinate. Se filtrează şi se administrează diluat în apă, sub formă de gargară.
Bun în caz de bronşită şi laringită
În mediul rural, chiar şi astăzi, piperul se fierbe cu vin sau cu ţuică şi se bea contra răcelii. Este foarte util contra bolilor de iarnă precum bronşita, laringita şi răceala. Pentru gripa în stadiu incipient se recomandă două-trei căni cu ceai aromatic fierbinte îndulcit cu miere. Reţeta de obţinere a acestei licori provine din medicina medievală franceză şi este renumită pentru că nu dă greş! Într-o cană cu apă fierbinte se pun la infuzat două vârfuri de cuţit cu piper negru, unul cu puţine cuişoare şi două cu scorţişoară. Se infuzează zece minute, se filtrează şi se bea cât mai fierbinte posibil.
Încălzeşte corpul şi îmbunătăţeşte digestia
Adăugat în mâncare, mai ales pe timp de iarnă, piperul negru pune în mişcare şi digestia leneşă, face sângele să circule mai bine şi ne încălzeşte corpul. Toţi cei care au probleme cum ar fi indigestia frecventă sau balonarea, produsă mai ales de contactul cu frigul, ar trebui să folosească acest condiment. Se consumă măcinat, câte puţin, pentru a se regla activitatea sângelui, mai ales în sezonul rece, ajutând în acelaşi timp digestia datorită unei răşine picante conţinută în boabe, care măreşte producţia salivară.
Potoleşte suferinţele articulare
Cu plămădeala din boabe de piper negru în rachiu, obţinută în urma macerării boabelor, se elimină durerile provocate de reumatism şi se masează zonele dureroase de trei ori pe zi. Aceasta încălzeşte articulaţiile, le face elastice şi înlătură durerile. La junghiuri, bătrânii noştri luau o hârtie albastră, o înţepau cu acul, o stropeau cu rachiu, presărau apoi piper pisat şi o puneau la locul unde-l săgeta pe bolnav. Făina de boabe râşnite, presărată pe o batistă şi udată cu spirt, se aplică la junghiuri şi contra durerilor de piept.
Conferă energie
Venirea sezonului rece şi lipsa de lumină ne fac pe mulţi dintre noi inactivi şi sedentari. Câteva boabe de piper vă vor încălzi şi că vor reda energia. Introduceţi la fiecare masă o doză de piper negru cât de mare puteţi suporta. Tratamentul se urmează maximum cinci zile, iar efectele sale sunt miraculoase. Această cură se poate urma doar dacă în momentul consumului de piper nu apare jenă digestivă sau alte stări de disconfort.
Omoară paraziţii intestinali şi detoxifică organismul
Cunoscut ca un antibiotic şi un antiparazitar intestinal, piperul reduce fermentaţia în stomac. Pentru a potenţa efectul său dezinfectant îl puteţi asocia cu ghimbirul, coriandrul şi curcuma. Ca şi detoxificant se foloseşte pentru că măreşte producţia de urină, precum şi calibrul vaselor capilare de la suprafaţa pielii, facilitând transpiraţia. Una dintre reţetele indicate în aceste afecţiuni constă în adăugarea a două vârfuri de cuţit cu piper negru într-o cană cu ceai fierbinte de busuioc, mentă sau cimbrişor. Se bea cu înghiţituri mici.
Înlocuieşte medicamentele hipotensive
Pentru a vă ridica nivelul tensiunii arteriale fără a apela la medicamente chimice, leacul cel mai simplu este suplimentarea cantităţii de piper cu care este condimentată hrana zilnică. O altă însuşire utilă a piperului este stimularea poftei sexuale, datorită proprietăţilor tonifiante şi a acţiunii vasodilatatoare. Când gradul de excitaţie creşte, organele sexuale îşi măresc volumul. Aşadar, pentru un apetit sexual sănătos ronţăiţi zilnic şase boabe de piper cu patru migdale şi un pahar cu lapte. Migdalele sunt şi ele afrodiziace, deoarece conţin arginină, un aminoacid implicat în mecanismul erecţiei, iar laptele este un afrodiziac reputat, deoarece conţine peptide, ce stimulează producţia de endorfine.
Apa de la Marea Moartă este antialergică şi hidratantă, piperul stimulează metabolismul celular, iar nămolul alb este cunoscut pentru efectele benefice în tratamentul celulitei. Aşadar, iată o terapie de „şoc” pentru ţesutul adipos. În prima etapă, specialiştii fac un peeling corporal ce are rolul de a reînnoi pielea şi de a o pregăti pentru ingredientele active ce se vor aplica. Dintre acestea, sarea din Marea Moartă, uleiul de migdale, piperul, portocalele, lavanda şi rozmarinul sunt cele mai eficiente. Crema cu extract de piper se aplică la finalul terapiei şi se combină cu ulei de migdale, glicerină şi gălbenele, masând zonele afectate de celulită. Efectul acestei combinaţii este hidratant, emolient, hrănitor, calmant şi antiinflamator, conducând la diminuarea aspectului de coajă de portocală.
Pont! În caz de hernie, cârcei şi dureri de stomac se bea dintr-o sorbitură un pahar cu ţuică amestecat cu două linguriţe cu piper.
Atenţie! Piperul trebuie evitat în caz de ulcer la stomac, crize hemoroidale, nervozitate, hipertensiune arterială şi stări inflamatorii acute.