de Cătălina Tăgârţă

Talpa-mâţei, cunoscută popular şi sub denumirile de brânca-mâţii, floarea-patului, laba-mâţii, lânăriţă, paraipan, părălei, scânteiuţă de munte, sunătoare de munte sau talpa-pisicii, este o plantă la care puteţi apela cu încredere oricând sunteţi răciţi.

Potoleşte tusea
Principalele proprietăţi ale plantei talpa-mâţei sunt: emolientă, expectorantă, colagogă (favorizează evacuarea bilei în duoden), antiinflamatoare şi stomahică (înlesneşte digestia), fiind astfel utilă şi în caz de anorexie. În plus, are capacitatea de a calma tusea. Din aceste motive, ea e recomandată în timpul tratării gripei, îndeosebi sub formă de infuzie, consumată zilnic.

Un cicatrizant binevenit
Infuzia din talpa-mâţei se prepară astfel: turnaţi o cană cu apă clocotită peste două linguri cu plantă înflorită şi lăsaţi la infuzat, acoperită, timp de 10-15 minute, apoi strecuraţi şi beţi o ceaşcă pe zi. Acest remediu este util şi în cazul afecţiunilor bronhopulmonare şi în cazul dischineziei biliare. De asemenea, atât infuzia, cât şi decoctul din plantă s-au dovedit a fi excelente cicatrizante ale rănilor atunci când s-au aplicat direct pe acestea sub formă de compresă.

Întâlnită la câmpie
Talpa-mâţei poate fi întâlnită pe pajişti, în special la câmpie, dar şi înspre zona alpină. O veţi recunoaşte după tulpina cu aspect albicios, înaltă de până la 60 cm, frunzele de la bază mari, cărnoase, grupate într-o rozetă, iar florile de culoare roşu-purpuriu, grupate într-o inflorescenţă în vârful tulpinii.

- Se spune că planta fiartă, împreună cu sâmburi de măsline pisaţi, era consumată în trecut de bolnavi pentru a trata diabetul.