de Cristina Cristache

Chimionul este o plantă erbacee anuală, ale cărei seminţe aromate sunt uscate şi utilizate atât în gastronomie, la fabricarea lichiorurilor, cât şi în medicină. Are o aromă puternică, înţepătoare, şi un gust amărui. De la această plantă sunt folosite în scop medicinal fructele, ce stimulează secreţiile gastrice, combat indigestiile, voma şi constipaţiile, elimină secreţiile biliare, gazele din stomac, balonările, aerofagia şi inflamaţiile intestinale.

Eficace în caz de anorexie
Seminţele de chimion sunt cunoscute din vremuri străvechi, ca leac pentru durerile de stomac, calmează colicile intestinale şi fluidifică secreţiile bronşice. Adăugaţi-le la preparatele ce pot provoca gaze sau faceţi infuzie cu ele, pentru a înlătura indigestia. Chimionul este indicat şi în anorexii, în dispepsii şi ca aromatizant. Fructele sale tratează colicile sugarilor, vă scapă de constipaţii, colon iritabil, diaree şi colite. Pentru toate aceste probleme digestive, fierbeţi o linguriţă cu chimion într-o cană cu apă, adăugaţi o linguriţă cu suc din frunze de coriandru şi puţină sare, pentru gust, sau faceţi infuzii din cantităţi egale de seminţe măcinate de chimion, piper şi ghimbir.

Are rol diuretic şi antitusiv
Chimionul este folosit cu succes şi în bronşite, răceli, nevralgii şi alte boli acute de plămâni, în afecţiunile cardiace pe substrat nervos, în tahicardie şi în tulburările circulatorii. Poate fi un remediu bun şi pentru tratarea laringitelor şi are un efect pozitiv asupra respiraţiei, în general.
Seminţele sunt diuretice uşoare, expectorante şi sunt utilizate cel mai des ca remediu împotriva tusei la copii.
Compresele din infuzie sau decoct de chimion neîndulcit au rol antiseptic în spălături oculare.

Acţionează ca excitant sexual
Femeile însărcinate îl pot consuma pentru declanşarea naşterii, reducerea stărilor de greaţă, reglarea hormonală şi pentru sporirea cantităţii de lapte. În caz de necesitate a stimulării lactaţiei, amestecaţi o linguriţă cu chimion şi puţin zahăr nerafinat şi beţi la culcare, cu lapte cald.
Aplicată sub formă de cataplasmă, planta are efecte antitumorale în inflamaţiile de sâni şi testicule. În Europa a simbolizat fertilitatea - nemţii aduceau în buzunar chimion, mărar şi sare pentru a-i împiedica pe miri să se îndepărteze unul de celălalt. În Orient, combinaţia de chimen, piper negru şi miere este considerată a fi un stimulator sexual natural.

Înlătură starea de oboseală
În caz de diaree, prăjiţi două-trei linguriţe cu seminţe de chimion şi măcinaţi-le fin. Adăugaţi câte un vârf de cuţit cu ghimbir, scorţişoară şi piper. Amestecaţi-le într-o cană cu iaurt şi consumaţi amestecul de două ori pe zi.
Cei care suferă de insomnie pot presăra o linguriţă cu pudră de chimion pe o banană tăiată în felii, pe care să o consume în fiecare seară.
În caz de oboseală accentuată, faceţi un amestec din câte o jumătate de linguriţă cu chimion, coriandru, piper şi linte. Acestea se fierb într-o cană cu apă, se adaugă sare şi se bea tot lichidul.

Nu îl confundaţi cu chimenul!

Chiar dacă ambele sunt cunoscute încă din Antichitate ca leac pentru durerile de stomac, iar fructele lor sunt atât de mici, încât pot fi confundate cu seminţele, chimenul şi chimionul sunt plante diferite. Denumirea ştiinţifică ne arată clar delimitarea. Chimionul se numeşte Cuminum cyminum, iar chimenul, Carum carvi. În plus, fructele chimionului sunt utilizate în special ca şi ceaiuri medicinale, pe când fructele chimenului sunt folosite la condimentarea brânzeturilor, a cărnii sau la prepararea supelor şi a cremelor de legume. Mai mult, chimenul este o plantă de origine mediteraneană, în timp ce chimionul este originar din Asia. Până şi solul în care acestea sunt cultivate este diferit. Chimenul are nevoie de un teren cu un bun drenaj al apei, în timp ce chimionul creşte în solurile aride. Aşadar, nu uitaţi că deosebirile dintre cele două plante-condiment pot face diferenţa între reuşita sau eşecul unei terapii naturiste!

- Egiptenii foloseau chimionul şi în procesul de mumificare. În medicina tradiţională indiană, seminţele de chimion sunt fumate într-o pipă cu unt degresat, pentru a înlătura sughiţul.