de Elena Şerban

Schinelul (Cnicus benedictus) este o plantă medicinală ce se aseamănă izbitor ca aspect cu un scai. Poate atinge înălţimea de o jumătate de metru, are o tulpină dreaptă, acoperită cu peri, şi frunze zimţate, spinoase, adesea lipicioase. Florile sunt păroase şi galbene. Originară din zona mediteraneană, planta se întâlneşte foarte rar în zonele cu climă temperată. În scop medicinal, de la schinel se recoltează partea situată deasupra solului, vara, înainte de înflorire.

Se combină cu alte infuzii
Substanţa activă a plantei este cnicina, eficientă în cazul problemelor biliare şi al tulburărilor digestive. Atenţie, însă! Ceaiul amar de schinel se utilizează foarte rar simplu, ci numai combinat cu alte infuzii, deoarece există risc de supradozare, situaţie în care apar greţuri şi vărsături.

Eficient în probleme gastrice
Schinelul este o componentă importantă a tonicelor gastrice. În caz de probleme la acest nivel se recomandă 20 g schinel şi 30 g obligeană. Din acest amestec folosiţi două linguriţe pe care trebuie să le puneţi la fiert în apă rece. Ceaiul se bea neîndulcit, zilnic, în două reprize.
Schinelul are efect benefic şi contra meteorismului, a constipaţiei şi a lipsei poftei de mâncare, dar şi în caz de tulburări respiratorii sau circulatorii.
Din schinel se pot face şi alte preparate cu efecte bune în caz de afecţiuni renale, anaciditate, anorexie, arsuri, atonie gastrică, degerături, constipaţii cronice, disgravidie, dureri reumatismale, edeme, hipoaciditate gastrică, pancreatică, reumatism şi ulceraţii ale pielii.

Se poate folosi şi macerat
Pentru uz intern mărunţiţi o linguriţă cu plantă şi opăriţi-o într-o cană cu apă clocotită. După ce se răceşte, strecuraţi şi apoi beţi lichidul neîndulcit, de-a lungul unei zile, în porţii mici.
Puneţi patru linguri cu plantă mărunţită într-un litru de vin. Lăsaţi la macerat timp de opt zile, după care strecuraţi. Administraţi bolnavilor câte o linguriţă din acest preparat.
Amestecaţi 50 g plantă mărunţită cu 250 ml alcool alimentar de 70 de grade. Lăsaţi la macerat 15 zile, având grijă să agitaţi de două-trei ori pe zi. După ce au trecut cele 15 zile, strecuraţi. Preparatul se administrează de trei ori pe zi, cu puţină apă.

Util şi sub formă de băi
Există situaţii în care preparatele din schinel se pot folosi şi extern. Unul dintre aceste preparate se realizează conform următoarei reţete: puneţi trei linguriţe cu plantă în 250 ml apă clocotită. Lăsaţi la infuzat zece minute, punând o farfurioară deasupra vasului. După cele zece minute, preparatul se foloseşte pentru cataplasme sau comprese.
Persoanele care au ulceraţii pe piele pot face băi cu schinel. În acest caz, amestecaţi 100 g de plantă mărunţită cu trei litri de apă clocotită. Lăsaţi la infuzat zece minute şi, după ce strecuraţi, puneţi lichidul într-un lighean mare sau în cadă. Suferinzii trebuie să stea în această apă aproximativ 30 de minute. De asemenea, pentru băi de şezut contra hemoroizilor se poate folosi un decoct concentrat dintr-un pumn mare de frunze proaspete la un litru de apă.
Fisurile de pe sâni au şi ele un leac preparat din schinel. Acesta se poate realiza din 50 g de pulbere de plantă şi 100 g de lanolină. Amestecaţi şi aplicaţi nu doar pe fisurile de pe sâni, ci şi pe ulceraţiile cutanate, deoarece crema are efect antiseptic şi cicatrizant.

- Schinelul era folosit pe vremuri de călugării benedictini pentru a prepara un lichior ce făcea poftă de mâncare.
- Pulberea din frunze uscate şi măcinate se poate presăra pe răni, pentru că accelerează cicatrizarea.