de Elena Şerban
Cu un nume exotic, dar cu nişte calităţi asemănătoare uleiului de măsline, nucile de Macadamia reprezintă unul dintre cele mai importante produse naturale. Ele au cel mai ridicat conţinut de grăsimi nesaturate dintre toate alunele. De altfel, datorită acestor grăsimi, cura de nuci de Macadamia reduce nivelul colesterolului rău din sânge. Aceste fructe lemnoase au o aromă desebită şi sunt consumate ca atare sau incluse în diverse preparate alimentare.
Coaja, „tare ca piatra”
Originari din Australia, arbuştii de Macadamia au fost plantaţi pentru prima dată în scop comercial în Hawaii. Alţi exportatori importanţi de Macadamia din lume sunt Africa de Sud, America Centrală şi Australia.
Preţul ridicat al nucilor de Macadamia, dar şi al uleiului ce se extrage din aceste fructe lemnoase poate fi explicat prin faptul că un arbore de acest gen rodeşte abia după cinci ani de când este plantat. Apoi, abia după ce trec zece ani se poate obţine o producţie optimă.
Un alt motiv pentru care nucile sunt atât de scumpe este acela că ele nu pot fi descojite decât cu ajutorul unor dispozitive automatizate. Acest lucru este cauzat de faptul că nucile au o coajă deosebit de tare, care nu poate fi spartă altfel. În trecut, aborigenii se foloseau de pietre foarte mari pentru a strivi coaja tare.
Bogate în fosfor
În urma analizelor, s-a descoperit că 100 de grame de nuci de Macadamia conţin 7,9 grame de carbohidraţi, 74 g de grăsimi (dintre care saturate 10 grame, monosaturate 60 de grame şi polinesaturate 4 grame), 9,2 grame de proteine, 4 miligrame de vitamina E, 64 de miligrame de calciu, 2 miligrame de fier şi 241 mg de fosfor. În urma acestor studii, cercetătorii din SUA afirmă că administrarea unui pumn de nuci de Macadamia în fiecare zi întârzie sau chiar elimină apariţia bolilor de inimă, micşorând totodată riscul îngroşării arterelor.
Untdelemnul, utilizat la îngrijirea tenului
Nucile de Macadamia sunt preţuite nu doar pentru aroma lor bogată, ci şi pentru uleiul pe care îl conţin, miezul putând avea până la 80% ulei. Cea mai importantă utilizare a acestui produs este cea cosmetică. Uleiul produs din aceste nuci este excelent mai ales pentru îngrijirea tenului. Preparatul ajută la prevenirea îmbătrânirii premature a pielii, are efect nutritiv, acţionând la nivel celular, pentru refacerea integrităţii pielii.
De asemenea, dacă este utilizat pe zonele afectate de diverse leziuni, iritaţii sau zgârieturi, grăbeşte vindecarea. Alte proprietăţi ale acestui ulei sunt: regenerant, emolient şi antioxidant. Datorită acestor calităţi, tratamentul cu ulei de nuci de Macadamia este recomandat în caz de piele fragilă, îmbătrânită şi uscată, dar şi în caz de cuperoză. Pentru persoanele care încearcă să elimine total produsele cosmetice achiziţionate din comerţ, acest ulei poate fi folosit pe post de demachiant.
Folosite şi pe post de combustibil
Şi nucile de Macadamia au, în afară de coajă, un înveliş care este deosebit de fibros. Nucile au formă sferică şi o coajă maronie. Interiorul este alb-crem. Pulberea obţinută din cojile zdrobite este atât de dură, încât poate fi folosită ca material abraziv industrial. De asemenea, aceste coji au aceeaşi capacitate calorică precum lignitul. În prezent, o companie australiană foloseşte cojile acestor nuci pe post de combustibil.
Un produs exclusivist
Preţul nucilor de Macadamia era la un moment dat foarte mare, ceea ce făcea ca acest produs să fie consumat doar de bogătaşi. Mirosind o afacere profitabilă, tot mai multe persoane s-au apucat de cultivat aceşti copaci. Doar că, în scurt timp, cererea a devenit mult mai mică decât oferta, fapt ce a avut drept consecinţă o prăbuşire a preţului. Totuşi, nucile de Macadamia rămân în continuare cel mai exclusivist tip de alune.
Avertisment! Nucile de Macadamia sunt toxice pentru animale.
- Dacă este ţinut într-o sticlă închisă la culoare, etanşă, uleiul poate fi păstrat în frigider între şase luni şi un an.
- Lord John Macadam a descoperit copacul de Macadamia în jurul anului 1857, în pădurea tropicală de pe coasta estică a Australiei. De-a lungul anilor, numărul zonelor care ofereau acest fruct spre vânzare a crescut constant, ajungând să includă Africa, Costa Rica şi Guatemala.