Dietoterapia
Cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru sănătatea noastră este schimbarea modului de viaţă şi în special a aceluia de a ne hrăni. Într-un cuvânt: dietoterapia. Prin dietoterapie se înţelege tratamentul bolilor cu anumite alimente. Cei dintâi care au descoperit că alimentele au şi proprietăţi terapeutice au fost chinezii. În vechiul lor tratat de medicină, intitulat Nei King, scris cu câteva mii de ani în urmă, aceştia spuneau: „Primele şi cu adevărat medicamente sunt alimentele”. Cunoştinţe avansate despre tratarea bolilor cu alimente aveau şi vechii greci, de la care ne-a rămas şi cuvântul dietă, derivat din „diaita”, prin care se înţelegea „o viaţă cumpătată cu ajutorul unei alimentaţii raţionale.” Astăzi vă vom prezenta un aliment pe care noi îl cultivăm şi pe care îl consumăm sezonier, neacordându-i atenţia pe care o merită. Este vorba despre lăptucă sau salata verde, cu numele latin de Lactuca Sativa. Această plantă-aliment are şi o variantă mai salbatică, numită Lactuca Virosa, ce este mai activă, dar toxică atunci când este consumată în doze mari.
Bogată în vitamina C
De la lăptucă se consumă tulpinile, frunzele şi seminţele, principalii constituienţi fiind: lactucarium, ale cărui efecte sunt comparabile cu ale opiului, lactucarina, acid lactic, aspatragina, hiosciamina, clorofila, vitaminele A, B, în special B1, C, D, E, fier, calciu, fosfor, iod, magneziu, zinc, cupru, sodiu, clor, potasiu, cobalt, arsenic, caroten. În 50 g de laptucă se găseşte o unitate de vitamina E şi 17,7 mg de vitamina C la 100 g de lăptucă proaspătă. În trei zile, cantitatea de vitamina C scade la 4 mg dacă nu se păstrează cu rădăcinile în apă.
Spuneţi adio constipaţiei!
Cele mai importante proprietăţi ale salatei verzi sunt: depurativă, laxativă, remineralizantă, sedativă (inclusiv în sfera sexuală, fapt pentru care i se mai spunea „planta eunucilor”), hipnotică, antitusivă, hipoglicemiantă, analgezică (înlătură sau calmează temporar durerile). Este indicată ca aperitiv, deoarece stimulează glandele digestive. Se foloseşte cu succes în următoarele afecţiuni: eritism nervos, astenie psihică, palpitaţii, spasme viscerale, priapism, insomnie, demineralizare, bronşită, tuse convulsivă, tuse nervoasă, astm, diabet, gută, artrită, litiază, nefrită, menstră dureroasă, icter, congestie hepatică şi constipaţie.
Aliata insomniacilor
În uz intern, lăptuca se foloseşte sub formă de suc, tinctură, decoct sau se poate consuma ca atare, în salate. Sucul se prepară cu foarte puţin timp înainte de a fi consumat şi poate fi amestecat cu suc de ţelină, de frunze de spanac, dar şi de rădăcină de morcov. Sucul de salată se foloseşte atunci când facem un tratament susţinut, timp de minimum 21 de zile. În constipaţie este indicată salata preparată ca atare, eventual împreună cu frunze proaspete de spanac. Tinctura se face în special din seminţele lăptucii. Fiind un produs concentrat, se iau 30 de picături pe zi seara. Se prepară din 30 g seminţe, peste care se pun 100 ml alcool de cereale, de 40 de grade, se lasă la macerat 21 de zile în sticlă de culoare închisă, timp în care se agită de câteva ori pe zi. Pentru cine nu are timp să-şi prepare se găseşte la Plafar. Decoctul de frunze. 75 g de frunze se fierb cu un litru de apă la foc mic, timp de 30 de minute. Se beau trei pahare pe zi între mese. Şi cele mai rebele insomnii sunt învinse cu următorul preparat, compus din cantităţi egale de lăptucă, valeriană, tei şi măghiran, respectiv din câte 20 g de seminţe din fiecare, care se macină cu râşniţa de cafea. Peste amestec se pun 100 ml apă plată, se fierbe zece minute în bain-marie, se lasă la răcit în apă. Se strecoară, se ţine la frigider şi se ia câte o lingură înainte cu 30 de minute de culcare. Se poate folosi şi la copii.
Merită atenţie în toate anotimpurile
Lactariul calmează eritismul nervos, fără a provoca excitare la începutul acţiunii lui. Nu are efectele secundare ale opiului, cum ar fi constipaţia şi inapetenţa. Nu are acţiune nocivă asupra aparatelor circulator şi digestiv. Aceste proprietăţi ar trebui să ne determine să dăm mai multă atenţie plantei, pe care noi, românii, nu o cultivăm şi nu o consumăm decât primăvara.
Bună pentru ochii obosiţi
În uz extern, salata se foloseşte sub mai multe forme. Decoctul de frunze este util în loţiuni contra acneei. Frunzele fierte şi amestecate cu puţin ulei de măsline se aplică pe furuncule, abcese, arsuri. Din seminţe se face un decoct (o linguriţă la o ceaşcă de apă, ce fierbe zece minute, se strecoară şi se lasă să se răcească), ce se aplică pe ochi, util în oftalmii şi pentru ochi obosiţi. Lăptuca ajunsă la maturitate, pe care noi nu o mai consumăm la masă, cea cu seminţe, are cele mai mari proprietăţi curative. Nu trebuie să evităm să folosim lăptuca din cauza efectelor sedative, în special sexuale, deoarece, în salate amestecate, efectul lactuariului este diminuat de numeroşi constituenţi energetici. În plus, experienţele făcute de profesorul H.M. Evans, de la o universitate din California, au demonstrat că lăptuca favorizează reproducerea, ceea ce o recomandă în tratamentele de sterilitate.