de Gabriela Niculescu

Numită în diferite părţi ale ţării dirmotin, asudul calului sau sălăştioară, osul-iepurelui e o plantă medicinală care nu ar trebui să lipsească din farmacia casei. A nu se confunda cu o plantă asemănătoare, numită în popor umbra-iepurelui. În scopuri medicinale, de la osul-iepurelui se foloseşte doar rădăcina, care se recoltează toamna târziu, chiar şi în timpul iernii sau începutul primăverii. Proprietăţile acestei plante sunt în mod deosebit diuretice şi depurative.

Diuretic eficace, fără efecte secundare
Osul-iepurelui este considerat un diuretic complet inofensiv pentru întregul organism. Datorită acestei proprietăţi, planta este folosită în special în afecţiunile renale. Infuzia consumată zilnic, înainte de masă, este eficientă în tratarea stărilor inflamatorii ale căilor urinare. Pentru litiază renală se foloseşte cu succes infuzia la rece. Consumul unei ceşcuţe cu o astfel de infuzie înainte de masă ajută la eliminarea pietrelor la rinichi. Infuzia mai este utilizată şi pentru ameliorarea gutei şi a dermatitelor cronice.

Scade tensiunea arterială
Infuzia din osul-iepurelui este folosită şi pentru uşurarea expectoraţiei în bronşite şi calităţile sale depurative ajută la mărirea diurezei (consumul zilnic de infuzie clasică).
Osul-iepurelui este renumit şi pentru acţiunea pozitivă asupra schimburilor metabolice şi pentru capacităţile sale se a scade tensiunea arterială. Datorită eliminării toxinelor din corp, ceaiul din rădăcina acestei plante se recomandă în reumatism şi într-o serie de boli de piele cronice, în special, în vindecarea eczemelor. După unii cercetători, are şi acţiune benefică în artrite.

Bună în caz de retenţie urinară
Decoctul din osul-iepurelui se obţine prin fierberea a 20 g de rădăcină mărunţită într-un litru de apă, până când cantitatea scade la 750 ml. Se foloseşte fracţionat în timpul unei zile. Se face o cură de mai multe zile pentru combaterea ascitelor, în afecţiuni renale sau retenţie urinară. Un decoct mai concentrat se obţine din trei linguriţe cu frunze la o ceaşcă de apă, după ce, în prealabil, au fost plămădite 20-30 de minute în apă rece. Se beau 2-3 ceşti pe zi, pe nemâncate, în ascită, boli ale aparatului urinar, stări alergice şi alte afecţiuni similare.

Ceaiul, ideal în ascită
Pentru obţinerea unui ceai sau a unei infuzii se prepară un amestec din 40 g osul-iepurelui cu 30 g frunze de mesteacăn şi 30 g rădăcină de lemn-dulce. Din acest amestec se fierbe o lingură la o ceaşcă de apă. Se bea timp de patru zile câte o ceaşcă zilnic, apoi se face o pauză de patru zile şi se repetă cura. Este un foarte bun diuretic în afecţiuni renale, ascită, stări alergice, prurit.

Pulbere versus ulceraţii cutanate
Pentru obţinerea pulberii, uscarea plantei se face în aer liber, la soare. Din 3-3,5 kg rădăcini proaspete se obţine 1 kg de produs uscat. Se macină fin şi se iau câte 2 g pe zi sau se foloseşte sub formă de comprese şi cataplasme în tratarea eczemelor, ulceraţiilor cutanate, pruritului şi a bolilor de piele cronice.

Maceratul şi infuzia, utile în litiază
În cazurile de litiază renală pot fi de folos maceratul la rece, infuzia la rece şi un decoct cu fenicul.
Maceratul la rece se prepară dintr-o linguriţă cu pulbere la o cană cu apă rece, care se lasă la macerat, la temperatura camerei, de seara până dimineaţa, apoi se strecoară şi se consumă două căni pe zi.
Infuzia la rece se prepară dintr-o linguriţă cu rădăcină tocată mărunt, care se pune într-o cană cu apă rece. Se lasă 12 ore la macerat, iar dimineaţa se încălzeşte puţin, apoi se strecoară şi se bea înainte de masă.
Decoctul contra litiazei renale se obţine dintr-un amestec de rădăcină de osul-iepurelui şi seminţe de fenicul (molură). Se face un decoct din rădăcină de nalbă, în care apoi se adaugă seminţele de fenicul, se lasă în repaus 10-15 minute. Se îndulceşte cu zahăr şi se bea fracţionat, în 24 de ore. Este indicat în catar vezical şi în litiază renală.

• Pentru durerile de gât sunt recomandate gargarele cu infuzie clasică din rădăcină de osul-iepurelui.

• Ceaiul din rădăcină de osul-iepurelui se recomandă şi în hidroptizia însoţită de edeme, în calculoză renală şi în cistite.