de Cătălina Tăgârţă

Calciul este cel mai important element în constituirea oaselor şi a dinţilor. Contribuie la vinecarea şi păstrarea rezistenţei oaselor, dar şi în creşterea şi calcifierea acestora în rândul copiilor. Ajută la buna funcţionare a muşchilor şi chiar a muşchiului inimii, şi are rol în coagularea sângelui.

Cantitatea mare duce la pietre la rinichi
Valorile normale ale calciului trebuie să fie 8,5-10,5 miligrame la 100 de mililitri de sânge. Ce riscă persoanele în cazul în care, în urma analizelor efectuate, află că nu se încadrează în aceste valori? Ei bine, în situaţia în care valorile sunt mai crescute e clar că suferă de boli renale, cum ar fi pietrele la rinichi. Dacă valorile sunt scăzute, motivele ar putea fi următoarele: un regim fără sare, abuz de diuretice, transpiraţie intensă, efort fizic mare, boli care produc vărsături sau diaree şi ciclu menstrual neregulat. De asemenea, un nivelul scăzut de calciu au şi femeile gravide.

Nivel minim în cazul osteoporozei
Cum îşi poate da seama persoana care are lipsă de calciu? Ei bine, o scădere uşoară a nivelului se face simţită prin: senzaţie de amorţeală sau de furnicături în membre, calciul răspunzând de transmiterea influxurilor nervoase. Pot apărea cârceii (contracturi musculare necontrolate) sau dereglări ale ciclului menstrual. În schimb, dacă nivelul de calciu e cu mult scăzut, persoana afectată poate suferi de insomnii, palpitaţii, dureri de cap intense, osteoporoză, tulburări de menopauză la femei şi tulburări de dinamică sexuală atât la bărbaţi, cât şi la femei. Această lipsă se mai poate manifesta prin irascibilitate şi stări depresive, iar în rândul copiilor poate apărea rahitismul sau tulburările de creştere.

• Principalele surse de calciu sunt: laptele şi produsele lactate. Apoi, acesta mai poate fi găsit şi în gălbenuş, în soia, în conopidă, fasole, mazăre, ţelină ori în sardelele din conserve.