de Cătălina Tăgârţă

Lăptuca este o plantă bogată în elemente minerale (fier, potasiu, magneziu, zinc, cupru, iod, fluor), ce facilitează creşterea osoasă, dar şi în clorofilă, carbonat de calciu sau vitaminele A, B, C şi D. În plus, lăptuca mai conţine un element preţios în tulburările nervoase (lactucarium), eficient în insomnie, tuse nervoasă ori convulsivă, palpitaţii sau tahicardie, hiperexcitaţie sexuală sau nervoasă.

Decoct sau suc, timp de două-patru săptămâni
Efectul sedativ al acestei plante este apreciat de mai bine de 2.000 de ani. Mai mult, strămoşii noştri o foloseau pentru a combate incontinenţa urinară, proprietate care a fost confirmată şi de medicina modernă. Se pot obţine rezultate bune dacă tratamentul se face timp de două-patru săptămâni. În ce constă acesta? Ei bine, lăptuca este consumată în special sub formă de decoct, care se prepară după următoarea reţetă: se pune o lăptucă într-un litru de apă, se fierbe timp de 45 de minute şi se beau trei până la patru ceşti pe zi, după fiecare masă. Cura poate fi ţinută şi de persoanele care suferă de insomnie, în cazul cărora se mai recomandă consumul unei căni cu decoct cu 20 de minute înainte de culcare.
În plus, lactucarium-ul se găseşte în cantităţi suficiente şi în extractul fluid de lăptucă, iar cui îi e mai uşor să ţină cura aşa poate lua două-trei linguri pe zi. Acestea sunt bune şi pentru combaterea dismenoreei şi excitaţiei sexuale la femei. Însă şi consumul de suc de lăptucă este un mod plăcut de însănătoşire.

Favorizează evacuarea tubului digestiv
Pe lângă tratarea incontinenţei, terapia cu lăptucă este una blândă, care detoxifică organismul încet şi în profunzime. În plus, sub forma de decoct, lăptuca e un remediu care favorizează evacuarea tubului digestiv, alină tusea nervoasă şi provoacă somn. Totodată, ea este eficientă în afecţiunile în care ficatul este mărit (de exemplu, în hepatomegalie).
Persoanele care consumă lăptucă în mod regulat apreciază şi efectul său laxativ. Aceasta combate constipaţia, stimulează intestinele leneşe şi împiedică fermentaţia intestinală.

Utilă în caz de insolaţie
În uz extern, lăptuca e recomandată persoanelor cu ten uscat, în caz de insolaţie sau de panariţiu. Pentru insolaţie se fierbe o lăptucă la foc mic, timp de o oră, se strecoară apa în care a fost fiartă şi se aplică planta, din abundenţă, pe părţile afectate, cu un tampon curat. Procedeul trebuie repetat de două ori pe zi. În caz de ten uscat trebuie să se fiarbă două lăptuci, cu cotor cu tot, într-un litru şi jumătate de apă, timp de 25 de minute. La fel ca mai sus, se strecoară lichidul şi se toarnă într-o sticlă închisă ermetic. Se utilizează pe post de loţiune, dimineaţa şi seara, cu rol de a calma iritaţiile, de a elimina roşeaţa şi de a combate acneea. Atenţie însă! Acest decoct nu se păstrează mai mult de trei zile.
Pentru panariţiu se fac cataplasme cu frunze fierte, care se aplică pe locul afectat de trei ori pe zi.

• Săracă în hidrocarbonaţi, lăptuca este un deliciu pentru diabetici, care o pot consuma fără grijă.