de Gabriela Niculescu

Pulberile din plante medicinale ascund o puternică forţă tămăduitoare. Acestea se pot prepara acasă. Trebuie doar să alegeţi cu grijă materia primă şi, pentru un maxim de eficienţă, plantele trebuie recoltate exact la momentul potrivit, din zone nepoluate. Odată culese, plantele se spală, se mărunţesc şi se usucă în strat subţire, departe de soare, în locuri bine aerisite.

Curele trebuie să fie de cel puţin o lună
Cercetări recente au dovedit că nu există boală care să nu poată fi ameliorată şi tratată cu pulberi din plante. Bolile vechi, cronice, afecţiunile metabolice şi cele degenerative, cancerul, precum şi bolile de inimă se tratează foarte bine cu pulbere de plante, în astfel de situaţii tratamentul putând să dureze şase-şapte luni, timp în care simptomele bolii se pot diminua sau chiar pot dispărea.
Durata unei cure cu pulbere de plante este de una-două luni.

Uscaţi, mărunţiţi, râşniţi
Plantele sunt bine uscate atunci când se rup cu un mic zgomot. Este recomandat să se păstreze în pungi de hârtie sau săculeţi de pânză, în locuri uscate, bine aerisite şi întunecoase.
Ca să obţineţi pulbere, aveţi nevoie de un mojar sau, cel mai comod, de o râşniţă electrică de cafea în care se pun plantele medicinale mărunţite. După măcinare, planta se cerne printr-o sită fină şi ce rămâne se râşneşte din nou. Pulberea se păstrează la rece, în borcane de sticlă închise ermetic.

De regulă se iau înainte de masă
Pulberile trebuie administrate înainte de masă cu o jumătate de oră sau la două ore după masă, ca să se evite situaţia în care ar putea să interfereze cu alimentele în stomac, ceea ce ar anula efectul terapeutic. Excepţie fac însă anumite plante aromatice, ce se recomandă a fi administrate imediat după masă, pentru a accelera digestia, pentru a preveni balonarea şi spasmele digestive.

Au perisabilitate rapidă

Pulberea este foarte sensibilă şi îşi pierde repede din calităţile terapeutice ale plantei din care provine. De aceea este bine să se macine atât cât se consumă în două săptămâni, perioadă după care pulberea îşi pierde mult din puterea curativă luată de la planta din care provine.

• Ca să fie mai uşor de administrat, mai ales în cazul copiilor, pulberea poate fi amestecată cu miere.