de Gabriela Bunea
Cunoscută şi sub denumirea de gălbenuţă, drobiţa este un arbust care creşte sporadic prin fâneţe, are o tulpină înaltă şi flori galben-aurii dese. Este o plantă medicinală puţin cunoscută în prezent, însă în Antichitate era preţuită pentru calităţile sale terapeutice. Fructul plantei este o păstaie care conţine seminţe mici, sferice.
Depurativă, diuretică şi laxativă
Drobiţa înfloreşte din luna iunie până în luna august, în scop terapeutic se foloseşte păstaia, iar în scop fitoterapeutic se utilizează partea aeriană înflorită a plantei. Drobiţa conţine ulei volatil, alcaloizi, mucilagii, tanin şi substanţe minerale, având proprietăţi laxative, emetice, cardiotonice, diuretice şi depurative. Această plantă poate fi folosită atât pentru uz intern, cât şi extern, fiind recomandată în hipotiroidie şi pentru tratarea afecţiunilor hepatice, dar şi pentru întărirea sistemului imunitar sau împotriva tulburărilor cardiace.
Administrată în cantităţi mici, de până la 8 grame pe zi, drobiţa este un foarte bun reglator hormonal, un antiinflamator general şi un drenor hepatic de excepţie.
Împotriva toxiinfecţiilor alimentare
Ca măsură de prim ajutor în cazurile de otrăvire sau de toxiinfecţie alimentară se administrează trei sau patru căni cu infuzie de drobiţă pe zi. Luată în doză mare, această infuzie provoacă accese de vomă, ajutând astfel la eliminarea rapidă a materiilor toxice din tubul digestiv.
Ceaiul de drobiţă este recomandat pentru întărirea sistemului imunitar şi pentru scăderea sensibilităţii la alergeni. Se infuzează cinci linguri cu flori şi lăstari tineri într-o cană cu apă clocotită (250 ml), timp de cinci minute. Se consumă una sau două căni cu ceai pe zi.
Tratează afecţiunile rinichilor
Ceaiul preparat dintr-o linguriţă cu plantă mărunţită introdusă într-o cană cu apă rece şi lăsată să clocotească timp de două minute se recomandă pentru tratamentul tractului urinar, al pietrelor sau nisipului la rinichi. Se lasă la răcit şi se beau două căni pe zi.
Ceaiul de drobiţă este recomandat şi pentru tratarea tulburărilor cardiace. Se pot bea două căni cu ceai pe zi sau două linguriţe cu pulbere de plantă pe zi, fără a se depăşi această doză.
Planta poate fi utilizată sub formă de cataplasme în tratarea nevralgiilor provocate de bolile reumatice, dar şi pentru reducerea timpului de vindecare a fracturilor.
Ajută la eliminarea nodulilor tiroidieni
Tinctura de drobiţă este foarte eficientă pentru tratarea afecţiunilor tiroidiene, ajutând la eliminarea nodulilor tiroidieni. Tinctura se prepară din 50 de grame de plantă mărunţită adăugată în 250 ml de alcool alimentar de 70 de grade. Se ţine timp de 15 zile, agitând o dată pe zi pentru extragerea principiilor active din plantă. Se strecoară şi se pune în sticluţe care se închid ermetic. Se ia câte o linguriţă de trei ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor, diluată în 100 ml apă.
Pulberea de drobiţă este recomandată pentru tratarea cancerului uterin. Se pune o linguriţă cu pulbere de plantă sub limbă timp de 15 minute, de trei ori pe zi, apoi se înghite cu puţină apă.
Precauţii şi contraindicaţii
Drobiţa trebuie administrată pe cale orală cu prudenţă, deoarece poate duce la apariţia senzaţiei de vomă, a vărsăturilor şi diareii. Stabilirea dozei optime de drobiţă pentru fiecare persoană depinde de anumiţi factori, precum vârstă şi starea generală de sănătate. O cură durează două luni, urmată obligatoriu de trei săptămâni de pauză.
Pont! Decoctul de drobiţă se foloseşte pentru clătirea părului, care va deveni blond-luminos.