de Gabriela Bunea

Brâncuţa este o plantă medicinală specifică florei din Europa şi Africa de Nord şi face parte din familia cruciferelor. La noi, planta se întâlneşte des în flora spontană din zonele de deal şi de câmpie, pe marginea drumurilor ori pe terenurile arabile sau virane.

Are proprietăţi diuretice şi expectorante
În fitoterapie se întrebuinţează partea aeriană a plantei (florile), culeasă în perioada de înflorire, dar şi frunzele sau seminţele. Principalii constituenţi ai acestei plante sunt substanţele minerale, precum fier, magneziu, fosfor, iod, calciu, cupru şi zinc, dar şi cantităţile importante de vitamine, A, B1, B2, C şi E. Brâncuţa are proprietăţi antiinflamatoare, diuretice, tonice şi expectorante şi se foloseşte atât pentru uz intern, sub formă de ceai, decoct sau sirop, cât şi extern, sub formă de comprese calde.

Fiertura e bună pentru stomac
Pentru calmarea durerilor abdominale de orice natură, adulţii vor consuma ceai de brâncuţă, preparat din două linguriţe cu plantă la 250 ml de apă. Se pot bea două sau trei ceaiuri pe zi. În cazul durerilor acute se pot pune pe abdomen şi cataplasme cu ceai mai concentrat. Acestea vor fi calde şi se menţin până când durerea dispare. Infuzia, mai puţin concentrată, preparată dintr-o linguriţă cu plantă la 250 ml de apă clocotită este recomandată şi în cazul colicilor la copii. Acestora li se recomandă o singură cană pe zi.

Vine de hac tusei şi guturaiului
În cazurile de tuse se prepară o infuzie îndulcită cu miere, care este de mare ajutor în această afecţiune, fiind şi un foarte bun expectorant. Pentru rezultate mai bune se poate folosi şi în combinaţii cu ceapă sau muguri de plop. În cazurile de guturai se va prepara o infuzie mai concentrată şi se va face gargară de mai multe ori pe zi. Se poate folosi şi sub formă de pulbere obţinută din plantă uscată. Aceasta se va pune sub limbă, o cantitate echivalentă unui vârf de cuţit, se va ţine timp de cinci minute, şi apoi se va înghiţi.

• Brâncuţa nu se recomandă femeilor însărcinate sau celor care alăptează, iar persoanele care sunt diagnosticate cu anumite afecţiuni ale inimii trebuie să evite utilizarea acestei plante, deoarece poate provoca tulburări ale ritmului cardiac. În plus, dacă este utilizată în cantităţi nerecomandate, brâncuţa poate cauza diaree, vărsături sau dureri de cap.

Ponturi!
- Frunzele de brâncuţă pot fi folosite şi la prepararea salatelor;
- Extern, sucul proaspăt obţinut poate fi utilizat sub formă de fricţiune, împotriva căderii părului;
- Plăgile greu vindecabile sau ulceraţiile cutanate se pot trata cu comprese din frunze proaspăt sfărâmate;
- Infuzia poate trata şi afecţiunile tractului urinar (se vor bea două căni pe zi), dar poate fi folosită şi pentru efectuarea spălăturilor vaginale.