de Gabriela Niculescu

Sânzienele sunt plante cu flori de culoare galben-aurii, cu miros de miere, ce se întâlnesc pe povârnişuri. Se mai cunosc după denumirea populară de drăgaică. Planta este recomandată în tratarea unor afecţiunii grave precum epilepsia, coreea, retenţia urinară sau pietrele la rinichi. Sânzienele se recomandată mai ales pentru femei, în cazul naşterilor cu probleme şi în afecţiunile uterine.

Echilibrează sistemul limfatic
Ceaiul de sânziene se recomandă atât în utilizarea internă, pentru a se trata afecţiunile de vezică urinară, rinichi, ficat, pancreas, splină, glandă tiroidă şi tulburări ale sistemului limfatic, prin administrarea a două-trei căni cu ceai pe zi, dar şi pentru uz extern, pentru tratarea dermatozelor cronice, petelor pigmentate sau furunculelor, prin cataplasme.
Ceaiul are un efect binefăcător şi asupra afecţiunilor căilor respiratorii, ca de exemplu faringită, laringită, răguşeală, astenie, otită, dermatoză.

Alifia micşorează nodulii la sâni
Din plantele proaspăt spălate şi uscate de sânzine se poate extrage sucul cu ajutorul unui aparat electric sau chiar manual. Acesta se utilizează, ca şi în cazul ceaiului, şi intern (dar diluat cu ceai sau apă), dar şi extern, pentru a vindeca afecţiuni ale pielii şi petele din naştere.
Sucul proaspăt de sânziene, dacă este amestecat cu unt, se recomandă în ulceraţii de tot genul şi în tratarea bolilor de piele de natură canceroasă.
Alifia de sânziene se obţine amestecând patru linguriţe cu suc obţinut din plantă cu 100 g de unt. Aceasta se păstrează la rece şi se foloseşte pentru tratarea nodulilor ce apăr la sân.

Pont! Tenul îmbătrânit poate fi revigorat prin spălături calde cu ceai concentrat de sânziene.