de Gabriela Bunea
Napul este o plantă medicinală cunoscută şi utilizată încă din cele mai vechi timpuri. Este originar din ţările bazinului Mării Mediteraneene, iar la noi este cultivat pe suprafeţe mici în zona submontană şi în judeţele Braşov şi Maramureş. Planta se recoltează în lunile mai-iunie, iar rădăcina, cu miez dulce-picant, poate fi consumată fiartă sau în stare proaspătă. Comestibile sunt şi frunzele, care se prepară la fel ca şi frunzele de spanac.
Izvor de vitamine şi de proteine
Rădăcina de nap conţine peste 80% apă şi este foarte bogată în săruri minerale, precum calciu, fosfor, potasiu, magneziu şi sulf, grăsimi şi proteine, dar şi vitaminele A, B şi C, iod şi zaharuri (7,4%). Frunzele au un conţinut bogat de fier şi cupru. Napul este un remediu natural, care poate fi folosit atât intern, cât şi extern, pentru tratarea diverselor afecţiuni. Aşadar, folosiţi din belşug napul în supele şi ciorbele cu carne, pentru că, în afara aromei plăcute pe care o oferă acestor preparate, acesta are şi proprietăţi curative deosebite. Atenţie! Atunci când cumpăraţi napi este bine să îi alegeţi pe cei mai mici, deoarece au gustul mai dulce. În plus, napii mari pot avea şi o textură mai lemnoasă. De asemenea, alegeţi napii care au o coajă netedă şi fără pete. Se păstrează la frigider şi se consumă în termen de o săptămână.
Conţinutul bogat în vitamina C, un antioxidant foarte puternic ce previne apariţia diverselor forme de cancer, precum cancer de stomac, de pancreas sau de vezica urinară, dar şi a astmului sau a tulburărilor oculare, face din napi un leac excelent contra tumorilor.
Scad tensiunea arterială
Nutriţioniştii au constat că napii sunt buni în tratamentul bolilor de inimă, a anginei pectorale, cât şi pentru scăderea tensiunii arteriale. Consumul de napi diminuează şi riscul apariţiei obezităţii sau a diabetului zaharat. Pentru terapie se foloseşte atât rădăcina, cât şi frunzele şi seminţele napilor.
Ameliorează depresia
Napul conţine cantităţi importante de vitamine din gama B, precum B1, B2 şi B4, care sunt o adevărată armă în lupta cu stresul, anxietatea şi depresia.
Tratează cistita
Proprietăţile diuretice ale plantei fac ca aceasta să fie un excelent remediu pentru tratarea litiazei urinare urice, a cistitei, dar şi a gutei. În medicina tradiţională, frunzele de nap se întrebuinţează ca remediu împotriva gutei şi artritei, pentru că elimină acidul uric din organism.
Cataplasmele vă scapă de abcese
Extern, napul este utilizat pentru tratarea abceselor şi a furunculelor. Se coace în cuptor un nap spălat, dar necurăţat de coajă. Se zdrobeşte până la obţinerea unei paste şi se aplică sub formă de cataplasmă. Se fixează cu ajutorul unui bandaj. Se schimbă cataplasma de două ori pe zi.
Siropul combate tusea şi bronşita
Napul are proprietăţi expectorante deosebite, fiind recomandat în tratarea bronşitei şi pentru calmarea tusei. Ca remediu pentru aceste afecţiuni se foloseşte siropul de nap. Se scobesc câţiva napi şi se umplu cu zahăr. Siropul se colectează peste câteva ore. Se iau patru linguriţe pe zi.
Frunzele napilor au un conţinut bogat de betacaroten şi au capacitatea de a proteja organismul de poliartrita reumatoidă sau de apariţia altor boli degenerative.
Contraindicaţii
Sucul de nap nu se recomandă persoanelor care suferă de ulcer gastric sau duodenal ori de gastrite acute, dar nici celor care au afecţiuni ale ficatului, precum hepatită acută sau cronică ori cu afecţiuni ale rinichilor sau intestinelor. Totodată, persoanele care au probleme cu glanda tiroidă trebuie să limiteze consumul de napi sau să-i evite în totalitate, deoarece conţin substanţe care pot interfera cu modul de funcţionare a glandei tiroide. Consumat crud, napul creează uneori probleme persoanelor cu afecţiuni ale sistemului digestiv. În acest caz se recomandă să se fiarbă puţin.
Ponturi!
- Fiertura din frunze are efecte nutritive asupra părului: îl întăreşte şi combate căderea prematură a firelor;
- Partea cărnoasă a frunzei are proprietăţi inflamatoare şi este folosită pentru tratarea acneei;
- Extractul din frunzele de nap este recomandat pentru gargară în afecţiuni ale dinţilor, dar şi pentru a preveni apariţia cariilor dentare.