de Gabriela Bunea
Troscotul este o plantă medicinală răspândită în toată ţara, care are diverse proprietăţi terapeutice. Deoarece este foarte puţin pretenţioasă la factorii de mediu, se adaptează uşor la orice tip de sol, astfel că poate fi întâlnită pe terenurile virane sau la marginea drumurilor.
Ceaiul, util în tuberculoză
Troscotul sau iarba de troscot este folosită de peste 2.000 de ani în Europa şi în Asia, pentru efectele sale puternice, de la cele diuretice la cele respiratorii. În fitoterapie se foloseşte numai partea aeriană a plantei, ce conţine diverse substanţe active, precum vitamina C, acid salicilic, taninuri, flavone, zaharuri, siliciu şi săruri minerale.
Ceaiul de troscot este întrebuinţat atât pentru uz intern, cât şi extern. De-a lungul timpului a fost utilizat în special datorită proprietăţilor sale diuretice şi cicatrizante, dar a constituit şi un tratament pentru holeră şi tuberculoză. Se poate administra sub formă de ceai, decoct sau infuzie de plantă uscată.
Are rol remineralizant şi tonifiant
Datorită taninurilor pe care le conţine, troscotul are proprietăţi antidiareice, flavonoidele din compoziţia plantei au efecte sedative şi hipotensive, iar acidul salicilic conferă proprietăţi antiseptice şi de cicatrizare a rănilor. În plus, troscotul are şi proprietăţi astringente, hemostatice, diuretice, antidiabetice şi depurative. Totodată, planta este recunoscută pentru efectele sale remineralizante şi tonifiante, fiind recomandată persoanelor anemice sau celor aflate în convalescenţă.
Recomandat pentru afecţiuni cardiovasculare
Troscotul este indicat ca remediu pentru tratarea afecţiunilor digestive, precum diaree, dizenterie, ulcer gastric şi duodenal, litiază biliară, enterite, dispepsii, hemoragii interne, lipsa poftei de mâncare şi hemoroizi. Planta este recomandată şi persoanelor cu afecţiuni ale aparatului cardiovascular: insuficienţă cardiacă, hipertensiune arterială sau edeme cardiorenale. Troscotul tratează şi anumite afecţiuni ginecologice, infecţii urinare, scurgeri vaginale, leucoree, metroragii sau retenţie urinară, dar dă rezultate foarte bune şi în tratarea reumatismului, a gutei sau artritei. De asemenea, planta este recomandată şi pentru tratarea afecţiunilor respiratorii, a răcelilor sau a guturaiului.
Bun în caz de boli renale
Infuzia preparată din una sau două linguri cu plantă uscată şi mărunţită la 200 ml de apă clocotită se infuzează timp de zece minute şi se beau două sau trei ceaiuri pe zi, înainte de mesele principale. Infuzia este recomandată pentru tratarea hipertensiunii arteriale, a diareii, a reumatismului sau a afecţiunilor renale.
Nociv în tratamentul cu anticoagulante
Deşi studiile de specialitate au relevat faptul că, în general, troscotul nu prezintă riscuri asupra organismului uman, iar efectele secundare ale acestei plante nu au putut fi stabilite cu exactitate, planta nu se va administra intern persoanelor care sunt sub tratament cu anticoagulante. De asemenea, femeile însărcinate sau cele care alăptează trebuie să evite troscotul!
• Pentru oprirea hemoragiilor nazale, sucul de plantă proaspătă, îndoit cu apă, se aplică pe un tampon de vată şi se introduce în nări.
• Decoctul obţinut din 75 g de plantă uscată la un litru de vin alb, care se fierbe până scade la jumătate, se aplică sub formă de comprese pe răni sângerânde, având rol hemostatic.
