de Carmen Ciripoiu
Puţini dintre noi realizează virtuţile terapeutice ale banalelor castane ce cad toamna pe străzi şi în grădini şi zac nebăgate în seamă. Descojite, uscate şi măcinate, acestea au numeroase calităţi vindecătoare, antiinflamatoare, vasodilatatoare, flebotonice, antiedematoase, anticoagulante şi fluidizante pentru sânge, decongestive, hemostatice şi antiexudative venoase.
Prescrise chiar de Hipocrate
Folosită de mii de ani ca aliment graţie căruia organismul traversează cu bine perioadele de iarnă capriciosă, castana a fost recomandată cu succes de Hipocrate în reţetele sale străvechi, dar a apărut şi pe lista celor peste 600 de plante şi fructe cu puteri vindecătoare a grecului Dioscoride. Preparatele din seminţe de castan sălbatic constituie remedii eficiente de prevenire şi de combatere a multor afecţiuni ca varicele, flebitele, trombozele, ulcerele varicoase la picioare, crampele dureroase, insuficienţa venoasă şi limfatică, dar şi hemoroizii. De asemenea, cresc tonusul capilarelor fragile şi contribuie la vindecarea hematoamelor, a vânătăilor şi a luxaţiilor.
Castana este bogată şi în vitaminele B1 şi B2 şi conţine vitamina C în aceeaşi cantitate ca şi citricele, adică 50 mg la 100 g de miez, dar şi mult amidon, suportat bine mai ales de cei suferinzi de stomac.
Se folosesc împotriva artrozelor
În tratamentul trombozei şi al varicelor se foloseşte tinctură preparată din 250 g de castane cu coajă într-un litru de alcool de 40%, care se lasă la macerat timp de 14 zile. Se strecoară apoi într-o sticlă închisă la culoare. Intern se consumă 10-15 picături pe zi. Extern se aplică în afecţiuni hemoroidale, varice şi flebite şi sub formă de frecţii contra artrozelor la nivelul încheieturilor de la mâini şi de la picioare. Excelent pentru tratarea varicelor şi a hemoroizilor este şi unguentul. Se va alege o cană cu frunze verzi de castan ce se va macera în 100 ml de alcool timp de 24 de ore. Se vor adăuga apoi 200 g de unt topit şi margarină şi se va încălzi timp de două ore pe baie de apă. După răcire se va reîncălzi şi se va pune în cutii de plastic sau sticlă. Se va unge cu această compoziţie locul bolnav.
Atenuează neplăcerile gastrointestinale
Pentru diminuarea durerilor reumatice, uşurarea circulaţiei sangvine, atenuarea durerilor gastrointestinale şi grăbirea vindecării rănilor inflamate se folosesc cataplasmele. Mod de preparare: se va amesteca făină de castane cu făină de grâu în proporţii egale, se va adăuga oţet şi se va omogeniza. Se va aplica în strat subţire pe locul dureros.
Contra obezităţii şi pentru scăderea temperaturii se foloseşte decoctul. Mod de preparare: 40-50 g de scoarţă uscată şi măcinată se vor fierbe trei minute într-un litru de apă. Se vor bea două-trei ceşti pe zi.
Extern se utilizează pentru băi locale contra hemoroizilor şi a congestiilor pelviene feminine, având rol anestezic şi astringent.
Vinul, eficient în diaree
Cu efecte similare cu cele ale scoarţei copacului de chinină, vinul de castan este o băutură tonică folosită în dizenterie, diaree şi malarie. Vinul se prepară din 50 g de scoarţă măcinată la un litru de vin alb, care se macerează timp de şapte zile. Se va consuma un păhărel înainte de mese.
Unguentul preparat din castane măcinate, alcool 40%, lanolină, în amestec cu unt de cacao este un foarte bun supozitor, cu efecte calmante.
Compoziţia seamănă cu cea a grâului
Valoarea terapeutică a castanei este dată, în primul rând, de compoziţia sa, foarte asemănătoare cu cea a grâului. Conţine protide, lipide, glucide, minerale şi are o mare valoare calorică (100 g de fruct conţin 200 de calorii). Castanele se pot păstra proaspete o lungă perioadă, cu condiţia să fie ţinute într-un vas cu apă rece timp de 24 de ore, imediat după recoltare, după care să fie aşezate în cutii de lemn, în straturi acoperite de nisip uscat.
Pentru tenurile foarte grase şi pentru reducerea fragilităţii capilare se foloseşte o mască preparată din castane curăţate de coajă şi date prin răzătoare fină, care se amestecă împreună cu miere de albine, în proporţie de 1:1. Se va aplica timp de zece minute, având efecte astringente şi tonice.
Să nu uităm însă şi de excepţionalele reţete cu castane, un adevărat deliciu culinar:
- Prăjite: se prăjesc castanele într-un vas cu fundul dublu, pe foc puternic, şi se crestează înainte cu un cuţit ascuţit.
- Fierte: pot fi consumate ca aperitiv, însoţite fie de sosuri picante, fie de sosuri dulci.
- Sos: cea mai rafinată combinaţie se obţine alături de sosul de coacăze roşii. Acest sos se prepară astfel: în două linguri cu unt topit se rumeneşte o linguriţă cu făină, se adaugă 100 ml de apă şi 100 g de coacăze roşii.
- Glasate: se va face un sirop din apă şi zahăr, care se va fierbe până se încheagă bine. În castanele fierte sau prăjite şi curăţate de coajă se înfige un beţişor. Castanele astfel pregătite se înmoaie bine în siropul de zahăr şi se lasă să se răcească pe o tavă. După ce primul strat de zahăr s-a răcit, se repetă operaţiunea de înmuiere în sirop.
Ponturi!
- De la castanul sălbatic pot fi utilizate scoarţa, seminţele, florile şi frunzele;
- Castanele pot fi folosite şi ca hrană pentru animale, după înlăturarea compuşilor amari
- Pulberea din castane, bogată în saponine se foloseşte la obţinerea unei paste pentru curăţirea mâinilor;
- În combinaţie cu apa, pulberea de castane este eficientă la stropirea florilor din ghivece pentru distrugerea unor dăunători.