Ţelina, o plantă des folosită în glumele ce privesc potenţa sexuală, dar prea puţin cunoscută pentru adevăratele ei proprietăţi medicinale. Dacă oamenii le-ar cunoaşte şi ar folosi ţelina ca pe un medicament şi nu doar ca pe un aliment, multe dintre boli ar fi oprite din evoluţie. Ideală pentru bolnavii de gută Cele mai cunoscute proprietăţi ale ţelinei sunt: antireumatismală, depurativă, regeneratoare sangvină, diuretică, antiscorbutică, drenatoare pulmonară şi hepatică.
Un consum frecvent de ţelină dizolvă sărurile depuse la încheieturi (deci foarte bună pentru gută), dar şi mai bine este ca aceasta să facă parte din alimentaţia obişnuită, profilaxia fiind mai uşoară decât tratarea bolilor. Este indicată folosirea ei cât mai des, sub formă de suc şi salate, adică nepreparată termic.
Alungă reumatismul, aduce supleţe
Ţelina este indicată în următoarele cazuri: lipsa poftei de mâncare, digestie lentă, astenie, insuficienţă renală, nervozitate, demineralizare, 
impotenţă, reumatism, gută, litiază urinară, colici nefritice, afecţiuni pulmonare, hepatite, icter, obezitate. Fitoterapeuţii recomandă curele de ţelină în cazul bolilor mai grele, cea mai eficientă fiind aceea cu suc. Sucul de ţelină se bea în combinaţie cu suc de morcov şi de măr. Cura se face cu 150-200 ml de suc timp de 14-21 de zile, de regulă dimineaţa, pe stomacul gol, lăsând să treacă cel puţin 30 de minute până la masă. Consumată crudă, sub formă de salată, înainte de mesele principale, ţelina pregăteşte stomacul pentru felul principal de mâncare, ne face să mâncăm mai puţin şi asigură cantitatea de vitamine şi enzime necesare. În salate poate fi amestecată cu morcov ras, mere rase, amestecate cu muştar sau cu maioneză, cu usturoi. În ciorbe sau în mâncăruri gătite este foarte digestivă. În crizele de gută se fac cure de 15, 20 de zile de zeamă de ramuri, 200 ml pe zi.
Elimină surplusul de lichid din ţesuturi
Pentru efectele diuretice se prepară un macerat din 30 g de rădăcină de ţelină la un litru de apă, din care se beau două-trei căni pe zi. Pentru a putea beneficia de ţelină şi în perioadele când nu se găseşte, se poate prepara o tinctură din cantităţi egale de felii de rădăcină de ţelină şi alcool de cereale de 40 de grade, ce se lasă la macerat 14 zile, amestecându-se din când în când. Se ia câte o linguriţă de două ori pe zi. De asemenea, se prepară un vin tonic, astfel: se mărunţeşte o rădăcină de ţelină peste care se toarnă un litru de vin alb, se adaugă 100 ml de miere, se macerează 48 de ore. Se obţine un vin foarte parfumat, din care se iau două-trei păhărele pe zi, pentru un efect diuretic, tonic şi remineralizant. În obezitate se consumă multă ţelină, în special sub formă de salate, în amestec cu alte legume, cu puţin ulei de măsline şi zeamă de lămâie sau cu oţet de mere.
Satură, mineralizează şi elimină surplusul de lichid din ţesuturi. Suc cicatrizant Extern se foloseşte sucul de ţelină în degerături. 250 ml de suc se amestecă împreună cu un litru de apă călduţă (37 de grade Celsius), se fac băi în zonele afectate timp de zece minute, apoi se aplică o pânză înmuiată în suc cald. Sucul de ţelină este şi cicatrizant, folosindu-se în loţiuni sau comprese pe plăgi, ulcere, cancere, gargară şi spălături ale gurii, pentru ulceraţii, angine, stingere vocală. Se pot folosi şi seminţele, ce stimulează digestia, calmează durerile intestinale şi produc eliminarea gazelor. Se macină foarte fin trei grame de seminţe, se ţin sub limbă timp de şapte minute, apoi se înghit cu puţină miere. Faceţi acest procedeu de două ori pe zi. Pentru iarnă ne putem face provizii de frunze uscate în cuptorul încălzit şi stins, de câte ori este nevoie, până le putem face pulbere, pe care o păstrăm în borcane cu capac. La fel se poate proceda şi cu rădăcinile, tăind felii de un centimetru şi uscându-le în cuptor. Se pot pune şi la congelator felii tăiate, gata de folosit, pentru a putea fi puse direct în mâncare.
Anda Postolache
Adevărată uzină de minerale
Pe numele ştiinţific Apium Sativum (varianta sălbatică) şi Apium Graveolens (cultivată), ţelina este o legumă de la care se consumă ramurile şi rădăcina, ce are formă de căpăţână. Are un conţinut redus de protide (1%) şi unul mediu de hidraţi de carbon (5%) faţă de alte legume. Este foarte bogată în săruri de potasiu, 235 mg la 100 g de parte comestibilă, săruri de sodiu 55 mg, calciu 50 mg, fosfor 60 mg, fier 0,4 mg. Conţinutul în vitamine este următorul: vitamina A în cantităţi relativ mici, 2 U.I., vitaminele B1 şi B2 sunt de 0,05 mg, niacină 0,7 mg şi vitamina C 10 mg. Ţelina mai conţine şi unele microelemente ca: iod, magneziu, mangan şi cupru. Ea are şi o esenţă, sub formă de ulei volatil (anhidrida sedanonică), şi o valoare energetică de 28 kcal la 100 g, din care se resoarbe 92%.
