de Liliana Simidon
Sensibilitatea accentuată a dinţilor este o problemă foarte neplăcută, ce poate îngrădi savurarea anumitor alimente.
Procedeele agresive de albire dăunează
Dinţii sunt acoperiţi de smalţul ce protejează stratul de dentină. Atunci când dentina este expusă, dintele devine foarte sensibil. Aceasta se produce mai ales în zona în care dintele se „întâlneşte” cu gingia, deoarece acolo smalţul este mai subţire.
Printre cauzele care provoacă această sensibilitate se numără periajul prea puternic, care face uneori ca gingia să se retragă, descoperind o mică suprafaţă a rădăcinii dintelui. Cum rădăcina nu este protejată de smalţ, dentina devine expusă. O altă cauză este reprezentată de eroziunea smalţului ce poate apărea din cauza unui consum frecvent de băuturi sau de alimente acide. De asemenea, procedeele agresive de albire a dinţilor au efect de eroziune, la fel şi bruxismul (scrâşnitul din dinţi), ce duce în timp la subţierea smalţului, făcând dinţii foarte sensibili.
Retragerea gingiilor o dată cu înaintarea în vârstă este un alt factor al sensibilităţii. De asemenea, retragerea lor mai poate fi cauzată de anumite afecţiuni gingivale sau chiar de depunerea tartrului sau a plăcii dentare. Între dinte şi gingie se poate forma un spaţiu care este foarte greu de curăţat şi care expune dentina. În plus, dacă aveţi un dinte spart, şansele ca acesta să fie sensibil sunt foarte mari.
Aplicaţi argilă pe gingii
Ca să scăpaţi de această problemă neplăcută faceţi tot posibilul ca să împiedicaţi retragerea gingivală. Pentru aceasta, reduceţi presiunea în timpul periajului şi folosiţi mai ales mişcări în care periuţa vine dinspre gingie înspre dinte, şi nu invers.
Noaptea, o dată pe săptămână, aplicaţi pe dinţi şi pe gingii, mai ales în zonele sensibile, o pastă de argilă, pe care să o lăsaţi să acţioneze peste noapte. Aceasta are efect astringent (împiedică gingiile să se retragă), remineralizant (ajutând la refacerea smalţului) şi terapeutic (acţionează eficient în cazul diverselor afecţiuni gingivale).
Clătiţi gura în fiecare dimineaţă şi seara cu ceai de salvie foarte concentrat.
De asemenea, în fiecare dimineaţă şi la prânz puneţi pe gingie conţinutul unei capsule de Coenzima Q10, după care staţi două minute cu gura deschisă şi încercaţi să nu salivaţi. Seara mai puteţi să faceţi un suc de usturoi şi să picuraţi cu pipeta pe gingii; staţi apoi un minut cu gura deschisă, fără a saliva.
Susanul - importantă sursă de calciu
În plus, mestecaţi zilnic o lingură cu seminţe de susan, deoarece acestea sunt o importantă sursă de calciu, şi apoi nu mai mâncaţi nimic minimum o jumătate de oră.
Faceţi gargară cu o soluţie preparată din apă şi bicarbonat de sodiu; aceasta reduce sensibilitatea dinţilor.
Dacă suportaţi, clătiţi gura în fiecare dimineaţă cu ulei de susan. Acesta are efect remineralizant, dar şi protector.
Pentru spălatul dinţilor, folosiţi doar pastă pe dinţi din argilă şi plante, în locul pastelor care conţin fluor.
Nu mestecaţi alimente tari!
Renunţaţi la obiceiuri nesănătoase cum sunt: fumatul, mestecarea unor alimente foarte dure (mai ales dacă acestea conţin zahăr - bomboane, caramele), spartul seminţelor ori consumul de băuturi carbogazoase. De asemenea, evitaţi alimentele foarte acre (citrice, oţet, murături, fructe necoapte), deoarece acestea sunt acide şi au un efect coroziv asupra smalţului. Feriţi-vă, pe cât puteţi, de alimentele ce conţin zahăr alb şi făină albă, deoarece acestea inhibă asimilarea calciului în organism.
Consumaţi cât de multe lactate, însă atenţie ca acestea să fie preparate din lapte nepasteurizat. Cele mai indicate sunt laptele dulce şi untul clarifiat.
Consumaţi zilnic fructe oleaginoase (alune, migdale, nuci, arahide, caju), deoarece sunt bogate în calciu şi magneziu. Însă nu trebuie să fie prea uscate, pentru a nu afecta dantura. Pentru orice eventualitate, le puteţi lăsa la înmuiat în apă, timp de o oră, înainte de a le consuma.
• Beţi cât mai multe ceaiuri din plante remineralizante, cum sunt cele de coada-calului, de urzică sau de tătăneasă; acestea ajută la fixarea calciului în organism, favorizând astfel remineralizarea naturală a smalţului.
