de Gabriela Niculescu

Denumirea ştiinţifică a răchiţanului este Lythrum salicaria, „lythron” însemnând în greaca veche „pătate de sânge”, un nume legat de faptul că răchiţanul era folosit de soldaţii greci şi romani pentru tratarea rănilor sângerânde.

Pulberea de răchiţan se obţine prin măcinarea cât mai fină a plantei uscate şi are o mare eficienţă în tratarea hemoragiilor. Depozitarea se face în borcane de sticlă închise ermetic, aşezate în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum patru săptămâni. De regulă se administrează de trei-şase ori pe zi câte o linguriţă cu pulbere de răchiţan, pe stomacul gol.
În cazurile de diaree se iau patru-şase linguri cu pulbere pe zi, până la dispariţia afecţiunii. Efectul antidiareic este foarte puternic şi poate fi exploatat pentru toate vârstele, inclusiv pentru bebeluşi, cărora le este recomandată infuzia combinată (50-200 ml pe zi). Este şi un antiseptic intestinal foarte bun în cazurile de enterite.

Ajută în ciclul menstrual abundent
Dacă aveţi ciclu menstrual cu hemoragie puternică sau prelungit vă puteţi trata cu câte patru linguriţe cu pulbere de răchiţan pe zi. Dacă hemoragia menstruală este foarte puternică, se ia o doză-şoc de una, două linguri, după care se trece la doză normală.
Epistaxisul (sângerarea nazală) se poate opri dacă puneţi în nară puţin praf de răchiţan, foarte fin măcinat şi apoi cernut. Are efecte vasoconstrictoare şi cicatrizante rapide, oprind sângerarea. Pentru sângerări ale gingiilor şi retracţia acestora se foloseşte următorul leac popular: tulpinile de răchiţan proaspăt cules se strivesc şi, imediat (astfel încât să nu piardă sucul), se freacă îndelung cu ele gingiile. Principiile active din răchiţanul proaspăt opresc sângerările şi întăresc gingiile.

Atenţie! În cazurile de constipaţie cronică, planta se administrează cu prudenţă, eventual luându-se în paralel şi remedii laxative (ulei de ricin, tărâţe de grâu, miere de mână, cassia, cruşin şi altele).