de Gabriela Niculescu

Măselariţa are miros neplăcut, care însă dispare după ce planta este uscată. Ea înfloreşte din luna iunie până în luna septembrie. În scop fitoterapeutic se utilizează fie partea aeriană, fie seminţele. Se recoltează funzele când apar primele flori, iar seminţele se recoltează în luna septembrie. Măselariţa conţine alcaloizi tropanici, drept pentru care este o plantă toxică şi nu se recomandă copiilor.

Infuzia are efecte antinevralgice
Cel mai bun remediu naturist pentru tratarea parodontozei este considerat a fi gargara cu decoct din frunze de măselariţă. Aceasta trebuie făcută în fiecare dimineaţă timp de o săptămână, cura putându-se relua doar după şase luni. Fiind o plantă cu un nivel cam mare de toxicitate, trebuie să aveţi grijă să nu înghiţiţi decoctul în timpul gargarei.
Frunzele plantei se consumă sub formă de infuzie sau se utilizează extern. Pentru infuzie aveţi nevoie de o linguriţă cu frunze fierte timp de 5 minute în 250 ml apă. Se bea o cană cu ceai în decursul unei zile, cu înghiţituri mici. Are efect antinevralgic.
Extern, se aplică sub formă de comprese cu efect antispasmodic - frunzele mărunţite se amestecă în părţi egale cu untură şi se aplică pe zonele afectate.

Tinctura tratează convulsiile
Tinctura se foloseşte în cazul convulsiilor şi al epilepsiei (la recomandarea doctorului): 20 g de frunze mărunţite sau măcinate fin se pun în 250 ml alcool alimentar de 70 de grade. Se ţin la macerat timp de 15 zile, agitându-se de mai multe ori pe zi, pentru a extrage principiile active din plantă. Se strecoară şi se administrează maximum 3 ml în 24 ore.

Atenţie! Această plantă nu se găseşte în magazinele naturiste, aşa încât, pentru a o procura, trebuie să o culegeţi din regiunea de munte până la câmpie!