de Diana Georgescu
Ceapa, care în Egiptul Antic era oferită drept dar zeilor, este un remediu străvechi, recunoscut pentru calităţile vindecătoare uluitoare. Totodată ne asigură starea de sănătate şi echilibrul organismului, prevenind apariţia unor fenomene patologice, datorită conţinutului bogat în vitamine, săruri minerale şi substanţe cu caracter antibiotic.
Previne osteoporoza
Printre substanţele care intră în componenţa cepei, câteva sunt de o importantă vitală pentru sănătate:
- Iodul asigură integritatea, dar şi supleţea vaselor de sânge.
- Siliciul controlează integritatea scheletului şi previne apariţia osteoporozei. Este, de asemenea, important pentru menţinerea mineralizării organismelor tinere sau de vârsta a treia. Asigură elasticitatea vaselor de sânge, prevenind apariţia fenomenelor de scleroză.
- Fosforul, alături de alte săruri minerale, asigură integritatea scheletului, intră în compoziţia chimică a sistemului nervos. El este responsabil şi de starea intelectuală şi sexuală.
- Sulful intră în compoziţia scheletului, a părului, unghiilor şi are calităţi antiinfecţioase, antireumatice şi antialergice. Sărurile de sulf au reale calităţi în ateroscleroza cerebrală, în artritism, în afecţiuni hepatobiliare, în diverse afecţiuni ale pielii şi altele.
„Barieră” împotriva cancerului
La fel ca usturoiul şi prazul, ceapa acumulează seleniu din sol, o substanţă protectoare împotriva apariţiei cancerului. Consumul a cel puţin jumătate de ceapă crudă pe zi poate reduce cu cel puţin 50% riscul apariţiei cancerului de stomac.
Substanţele active din ceapă dizolvă calculii cu uraţi şi previn formarea altora noi, prevenind astfel litiaza renală cu uraţi.
Două-trei linguriţe cu ulei în care s-a macerat ceapă sunt eficiente în litiaza biliară, evitând formarea unor noi calculi biliari, dar eliminându-i şi pe cei existenţi dacă nu sunt de dimensiuni foarte mari. Tratamentul se face vreme de 14 zile, urmate de şapte zile de pauză, după care se poate relua.
Două-trei linguriţe cu sirop de ceapă, în cure de două-trei săptămâni, sunt un remediu util, mai ales în tratamentul bronşitei infecţioase, al celei tabagice, dar şi al celei alergice.
Consumul de ceapă previne ateroscleroza, ischemia cardiacă şi ameliorează hipertensiunea.
Două-patru linguri cu suc proaspăt de ceapă, administrate dimineaţa şi seara, pe stomacul gol, cu puţin suc de fructe, sunt un leac puternic împotriva depresiei.
Distruge microbii
Ceapa consumată sub formă de salată este un stimulent al activităţii gonadelor la bărbaţi, îmbunătăţind producţia de spermă şi de testosteron.
Două sau trei căni cu decoct de ceapă îndulcit cu miere, băute cât mai fierbinţi, au efecte benefice în cazul acceselor de tuse, de eliminare a secreţiilor de pe arborele bronşic, de refacere a epiteliilor distruse de infecţia respiratorie.
Componenţii cu sulf, care dau mirosul specific al cepei, au rol antiinflamator, cu efecte antibacteriene şi antifungice puternice. Aplicarea zilnică de cataplasme cu ceapă, vreme de 45-60 de minute, pe eczemele infecţioase diminuează suprafaţa zonelor afectate şi a unor simptome (mâncărimi, usturime şi altele). De asemenea, cataplasmele cu ceapă sunt benefice în cazul degerăturilor de gravitate mică şi medie.
Consumarea unei salate la o masă pe zi dă cele mai bune rezultate terapeutice de durată. Se curăţă de coajă o ceapă mare, se spală şi se toacă mărunt, se adaugă suc de lămâie şi, după gust, pătrunjel tocat mărunt. Sucul proaspăt de ceapă se obţine astfel: se trece ceapa prin maşina de tocat carne, filtrând sucul prin tifon; daţi ceapa pe o răzătoare fină şi o stoarceţi apoi prin tifon; cel mai bine este să folosiţi storcătorul electric, sucul fiind mai limpede şi mai pur. Este bine să consumaţi sucul proaspăt, câte 20-50 ml, înainte de masă. Pentru siropul de ceapă amestecaţi foarte bine zece linguri cu suc de ceapă cu 20 de linguri cu miere de salcâm, după care îl puneţi într-un borcan la păstrare. Se administrează două-trei linguriţe, de trei ori pe zi. Decoctul de ceapă se obţine prin fierberea la foc mic a două cepe cu tot cu coajă, vreme de cinci minute, într-o cană cu apă, după care se lasă la răcit, acoperind vasul. Se strecoară şi se administrează, cât de cald posibil, cu miere. Pentru maceratul de ceapă se taie mărunt două cepe mari, care se pun, vreme de şase zile, într-o cană cu ulei virgin de măsline (este bun şi cel de floarea-soarelui). După macerare se filtrează prin tifon şi se păstrează închis ermetic. Se administrează câte patru linguriţe pe zi. Pentru cataplasmă se taie fin două cepe, se învelesc în tifon subţire şi apoi se aplică pe zona afectată, unde se ţine între o jumătate de oră şi două ore. Este bine să se acopere cu o folie de plastic, pentru a împiedica evaporarea unor substanţe active.
Pont! O ceapă mai mare consumată zilnic tratează tulburările de memorie, datorită substanţelor active care au efecte neuroprotectoare şi îmbunătăţesc irigarea cu sânge a creierului.
Când vă grăbiţi şi nu aveţi la îndemână pasta de dinţi puteţi mesteca puţin pătrunjel, busuioc, rozmarin, mentă, cimbru, propolis sau zdrobiţi o boabă de cafea între dinţi. Pentru a îndepărta mirosul de pe mâini este bine să le frecaţi cu zeamă de lămâie, şi apoi să le spălaţi cu apă şi săpun. Pentru a vă feri ochii este bine să curăţaţi stratul superior al cepei, după care o tăiaţi în două şi o puneţi în apă rece pentru 15-30 de minute.
Atenţie! Sunt mulţi cei care au o intoleranţă digestivă mai mică sau mai mare la ceapă. În cazul lor poate fi inhibat peristaltismul gastric sau încetinit procesul digestiv, existând riscul apariţiei stărilor de greaţă sau indigestiei puternice. Pentru ei, doza de ceapă va fi redusă până la limita suportabilităţii, organismul urmând să se obişnuiască gradat cu acest remediu. Este bine ca după administrarea cepei să se consume o portocală acrişoară şi să se mestece după aceea îndelung coaja acesteia.
• Ceapa conţine vitamine (A, B si C), acizi, săruri minerale precum calciu, fosfor, fier, potasiu, iod, seleniu, siliciu, sulf, fluor, cât şi ulei volatil. Acestea intră în componenţa unor enzime şi sisteme metabolice, care asigură starea normală de funcţionare a organismului.