de Mariana Borloveanu

- leacuri mănăstireşti

Consumată de mii de ani, varza s-a dovedit a fi cel mai puternic antidot al celulelor canceroase. Eficienţa maximă este obţinută prin consumarea sucului crud, dar şi varza murată formează o floră ce nu îngăduie evoluţia tumorilor maligne. Prin complexul de vitamine B, dar şi prin sărurile şi mineralele pe care le conţine, varza reglează tensiunea şi energizează, contribuind la detoxificarea organismului şi la întărirea imunităţii. Maica Nifona, de la Mănăstirea Viforâta, ne-a dezvăluit aceste efecte miraculoase ale verzei.

Antianemică şi antioxidantă
Cu mii de ani în urmă, la marginea pădurilor din zona mediteraneană, varza creştea spontan, alături de culturile domesticite, care ulterior au fost răspândite în toată lumea. Dacii o foloseau atât ca aliment, dar şi pentru calităţile sale terapeutice în vindecarea multor afecţiuni interne sau externe. Aceasta era considerată un fel de leac al leacurilor, fiind foarte apreciată atât de italieni, cât şi de greci. În ciuda vechimii ca leac popular, varza a început să fie cercetată în laboratoare, iar rezultatele au fost spectaculoase o dată cu identificarea unor substanţe existente în frunzele verzi, ale căror proprietăţi antitumorale, antioxidante şi antiinflamatoare s-au dovedit a fi excepţionale. Varza conţine microelemente, săruri minerale, acid folic, precum şi vitaminele C, B1, B2, B3, B6 şi B9. În plus, varza mai conţine vitamina U, inexistentă în alte legume. Stimulează producerea de suc gastric şi de secreţie biliară, reglând glicemia şi colesterolul. Ea conţine clorofilă, care este esenţială în producerea hemoglobinei. Anemicii trebuie să o folosească în cantităţi mari, mai ales că proprietăţile antianemice ale verzei sunt datorate fierului şi cuprului ce fixează calciul în oase. Un grup de cercetători americani, în urma studiilor realizate la începutul anilor ‘90, a ajuns la concluzia că celulele canceroase nu se pot înmulţi în organismele hrănite în mod frecvent cu varză, murată sau crudă, iar imunitatea acestor consumatori nu scade niciodată.

Cea murată ajută la eliminarea ascitei
Când vorbim despre tratamentul cu varză trebuie să avem în vedere valoarea curativă a acesteia. Important este ca aceasta să fie preparată în funcţie de afecţiunile ce urmează a fi tratate. Este de preferat varza crudă, datorită glucozinolaţilor, care au efect anticancerigen şi care prin fierbere sau călire pot fi distruşi. Cea mai de seamă particularitate a acesteia este aceea că vindecă ascita. Despre varza murată se ştie că, asemenea tuturor legumelor şi zarzavaturilor conservate sau fierte, îşi pierde parţial vitaminele şi celelalte substanţe vindecătoare prezente în legumele proaspete. Este important de ştiut totuşi că varza murată are conţinutul de minerale şi de fibre alimentare intact, ceea ce face ca aceste substanţe să contribuie la îmbunătăţirea digestiei, mai ales a digestiei grăsimilor şi a proteinelor. Pustnicii din vechime spălau bine varza, fără să o cureţe de frunzele din exterior, şi o puneau în vase făcute din trunchi de copac, iar între fiecare rând de varză presărau sare grunjoasă. Acopereau apoi totul cu apă strânsă de la ploaie (care se spune că elimină orice formă de ascită), iar deasupra puneau câteva crengi de măr pădureţ sau de corn. Varza astfel murată era consumată de la sfârşitul toamnei şi până după Paşti. În caz de ulcer sau tumori digestive se făcea un tratament cu varză murată goală, fără niciun fel de făinoase, timp de 30 de zile. Vindecarea era întotdeauna sigură.

Sucul crud reglează tensiunea şi alină durerile reumatice
Dintre toate formele de terapie cu varză, sucul obţinut din frunze proaspete este cel mai eficient. Se obţine foarte simplu, cu ajutorul storcătorului centrifugal. După ce se spală bine, frunză cu frunză, se îndepărtează porţiunile stricate, apoi se taie în bucăţi mai mici, care vor fi mărunţite cât mai mult cu putinţă şi apoi sunt centrifugate. Sucul de varză astfel obţinut va fi consumat imediat după preparare, pentru a nu avea vreme să se oxideze. De regulă se beau câte 500 ml suc de varză crudă pe zi, timp de o lună, cu pauze de trei zile după fiecare cură de zece zile. Acest suc reglează tensiunea arterială şi elimină definitiv arsurile provocate de disfuncţiile digestive. Tratează, de asemenea, anemia şi bolile de piele, având chiar efect antibiotic. În ceea ce priveşte umflăturile generate de bolile reumatice, acestea dispar după 24 de ore în care le ţinem acoperite cu comprese de tifon îmbibate cu suc proaspăt, şi tot după acest timp dispar şi durerile provocate de boala artrozică.

• Persoanele cu afecţiuni tiroidiene trebuie să consume cu prudenţă orice fel de varză.

Polipii digestivi pot fi cicatrizaţi

Proprietăţile cicatrizante ale verzei se datorează mucilagiilor, sulfului, sărurilor de potasiu, vitaminei U pe care aceasta le conţine, ca şi prin prezenţa vitaminei K, ce are un pronunţat efect antihemoragic. La 100 g varză se găsesc: 3 g protide, 6 g glucide şi însemnate cantităţi de minerale: 50 mg fosfor, 50 mg calciu, 3 mg fier, alături de vitamine hidrosolubile precum: vitaminele C, B1, PP şi provitamina A. Datorită acestora, polipii digestivi se cicatrizează şi chiar dispar.

Pont! Prin fierbere, varza îşi pierde aproape în întregime principiile active.