Cerenţelul înfloreşte din mai până în octombrie, dar în scopuri terapeutice sunt folosite în special rădăcinile, dar şi florile şi frunzele. Acestea conţin eugenol, o substanţă cu miros plăcut, ce aminteşte de aroma cuişoarelor, concentraţia fiind mai mare primăvara şi toamna, motiv pentru care se recomandă să se facă recoltarea în aceste anotimpuri. Planta medicinală este cunoscută pentru eficienţa cu care opreşte sângerarea gingiilor afectate de parodontoze, pentru dezinfectarea rapidă a rănilor, vindecarea diareii, fiind aplicată cu încredere în medicină, în general, şi în stomatologie, în special.
Contra depresiilor!
Multe dintre tulburările ficatului şi veziculei biliare pot produce în organism multiple tulburări, cum ar fi starea de greaţă, de vomă, senzaţia de cap greu, insomnia, vederea tulbure, ameţeala, palpitaţiile, arsurile la stomac, constipaţia, varicele, hemoroizii. De asemenea, se pot declanşa şi o serie de probleme de natură psihică: izbucniri nervoase sau, în unele cazuri, melancolie şi chiar depresie, atacuri de panică ce pot fi contracarate cu decoct de cerenţel (fierbeţi două liguriţe cu rădăcină mărunţită în 250 ml de apă timp de 30 de minute). Se administrează intern, în trei doze, după mesele principale. Ceaiul se bea neîndulcit sau îndulcit cu zaharină, de preferinţă pe stomacul gol.
Ameliorează durerile de orice fel
Datorită conţinutului bogat în tanină, cerenţelul este o adevărată aspirină oferită de natură, un analgezic eficient, ce ameliorează durerile de orice fel. Se recomandă prepararea unui decoct dintr-o linguriţă cu rădăcină (pulbere), ce se fierbe în 250 ml apă timp de patru minute. Apoi se infuzează zece minute, după care se beau două-trei căni pe zi.
Are acţiune astringentă
Cerenţelul are acţiune astringentă, principiile sale active putând determina strângerea ţesuturilor, moderarea volumului de secreţii, cicatrizarea, coagularea sângelui, diminuarea sau înlăturarea spasmelor musculare, stoparea infecţiilor microbiene şi putrefacţia. Pentru aplicaţii locale sub formă de comprese şi gargară, decoctul trebuie să fie mai concentrat (trei linguriţe la o cană cu apă rece).
Combate diareea
Diareea poate fi un semn al altei afecţiuni. Pacienţii cu diaree pot pierde mari cantităţi de lichide prin intermediul scaunelor apoase repetate, ceea ce poate duce în scurt timp la deshidratare. În tratamentul diareii sunt indicate în special plantele bogate în taninuri şi uleiuri volatile cu spectru antibacterian larg, fiind necesar ca infuziile sau decocturile să nu se îndulcească. Din frunzele şi din florile de cerenţel se prepară un ceai. Se pune o linguriţă cu plantă la o cană cu apă clocotită. Se lasă timp de două-trei minute după care se strecoară. Se beau până la două căni pe zi.
Claudia Stan
