Leurda este bogată în carotenoizi, vitaminele A şi C, levuloză, ulei eteric complex şi săruri minerale de calciu, fier, fosfor, sodiu, cupru, iar frunzele sale au un puternic miros de usturoi, ceea ce i-a şi atras numele de usturoi sălbatic. Proprietăţile terapeutice ale leurdei reliefează, în primul rând, rolul depurativ, respectiv capacitatea de curăţire a sângelui, ficatului, stomacului şi intestinelor. Se recomandă să se consume zilnic leurdă proaspătă, sub formă de salată, timp de două-trei săptămâni, iar una dintre mesele de peste zi să fie numai o salată de crudităţi.
Îmbunătăţeşte activitatea intestinală
Tratamentele cu leurdă se recomandă atât în diareea acută şi cronică, chiar dacă aceasta este însoţită de balonări şi colici, cât şi în constipaţie. Viermii intestinali, chiar şi limbricii, mor la o perioadă după folosirea leurdei. O dată cu îmbunătăţirea activităţii intestinale dispar şi acele indispoziţii ce apar adesea la oamenii vârstnici sau la gurmanzi, dar şi insomnia, tulburările cardiace, precum şi disconfortul provocat de arterioscleroză sau de hipertensiunea artificială. Consumul esenţei de leurdă îndepărtează viermii intestinali. Mod de preparare: se mărunţesc frunzele şi bulbii şi se introduc într-o sticlă în care se se toarnă alcool de 40 de grade, lăsându-le într-un loc călduros timp de două săptămâni. Din esenţa obţinută se consumă de patru ori pe zi 15-20 de picături, diluate în puţină apă.
Tonifiază venele
Cel mai puternic leac împotriva varicelor, inflamaţiilor venoase, tromboflebitei este usturoiul sălbatic. Prin uz extern are bune efecte în combaterea reumatismului degenerativ, eczemelor, herpesului, rănilor greu vindecabile, scrofulozei şi a altor boli cronice de piele. Cataplasmele cu frunze sunt indicate contra furunculelor. Totodată este indicată în curele depurative şi ajută la vindecarea bolilor cronice de piele.
Precauţii: Mamele care alăptează nu vor consuma leurda, deoarece aceasta transmite un gust neplăcut laptelui.
Influenţează pozitiv capacitatea de memorare
Persoanele care suferă de hipertensiune arterială, ameţeli, dureri de cap, senzaţie de apăsare în ceafă sau de agitaţie nervoasă este bine să consume leurda pe tot parcursul anului: primăvara, în stare crudă, iar în decursul anului, sub formă de esenţă. Cea mai extraordinară calitate a plantei este însă aceea de a reuşi să influenţeze pozitiv capacitatea de memorare. Un tratament cu esenţă proaspătă de leurdă, câte 15 picături luate de trei ori pe zi în ceai de plante, are un efect binefăcător asupra memoriei chiar şi în cazurile de pierdere severă a acesteia.
Claudia Stan
Reţete
Vin de leurdă. Se ia un pumn de frunze tăiate mărunt şi se pune într-un litru de vin alb. Se lasă să dea în câteva clocote, se îndulceşte după gust cu miere sau cu sirop şi se bea pe durata unei zile încet, înghiţitură după înghiţitură.
Condiment. Frunzele proaspete de leurdă se mărunţesc ca pătrunjelul sau ceapa şi se presară pe pâine, în supe, sosuri, salate şi mâncăruri cu carne.
Salată. Se ia o mână de frunze proaspete, se spală bine cu apă călduţă şi se taie mărunt. Se amestecă cu o linguriţă cu oţet de mere sau zeamă de lămâie, puţină sare şi o jumătate de linguriţă de ulei, după care se consumă la maximum 30 de minute de la preparare.
Suc. Două pahare pe zi, pe stomacul gol, în cure de minimum 20 de zile. Când sezonul de culegere se sfârşeşte, se administrează tinctura de leurdă: o linguriţă diluată în jumătate de pahar cu apă de patru ori pe zi, în cure de câte o lună, cu o săptămână de pauză.
Tinctură. Se prepară din frunze sau bulbi tăiaţi mărunt, ce se introduc într-o sticlă cu gâtul larg, până la gât, iar deasupra se toarnă rachiu de 38-40 de grade, făcut în casă. Se lasă timp de 14 zile în soare sau în apropierea unei surse de căldură. Se iau câte 10-15 picături în puţină apă de patru ori pe zi.
