de

Perişorul e o plantă medicinală din flora specifică Europei, iar la noi în ţară este întâlnită în locuri umede, în păduri sau marginea acestora. Planta are tulpina dreaptă, înaltă de aproximativ 60 de centimetri, iar frunzele sunt dispuse în partea de jos a plantei şi au nervuri proeminente. În fitoterapie se utilizează partea aeriană a plantei.

Bogat în substanţe minerale şi zaharuri
Florile perişorului sunt mici şi albe, cresc în vârful tulpinei şi înfloresc în lunile iulie-august, atunci când se şi recoltează, iar frunzele plantei sunt late, ovale şi păroase. Printre substanţele chimice ce se regăsesc în această plantă se numără tanoizii, zaharurile, substanţele pectice, substanţele minerale şi celuloza. Principalele proprietăţi ale perişorului sunt: diuretic, antidiareic, dezinfectant, astringent şi antihemoragic, datorită tanoizilor pe care-i conţine.

Infuzia vindecă hemoragiile interne
Hemoragiile interne sau diareea se tratează cu infuzie de perişor. Peste o linguriţă cu frunze uscate se toarnă o cană cu apă clocotită. Se lasă ceaşca acoperită la infuzat timp de 10-15 minute, apoi se strecoară şi se bea cu înghiţituri mici.
Pentru probleme la nivelul rinichilor, peste două linguriţe cu plantă mărunţită turnaţi 250 ml apă clocotită. Acoperiţi vasul timp de zece minute, după care strecuraţi. Se pot consuma câte trei căni pe zi, de preferat înainte de mesele principale.
În cazul litiazei urinare, tratamentul se poate combina şi cu băi calde, ce dilată canalele urinare şi face mai uşoară eliminarea calculilor.

Decoctul tratează contuziile
Fierbeţi două linguriţe cu frunze uscate în 250 ml apă, timp de cinci minute. După răcire strecuraţi ceaiul şi cu acesta puteţi spăla rănile sau contuziile provocate de căderi, dar puteţi aplica şi comprese sau cataplasme cu această compoziţie.
Pulberea din frunze uscate, obţinută prin măcinare în râşniţa de cafea, este un remediu excelent pentru vindecarea hemoragiilor gastrointestinale. Se va lua câte un vârf de cuţit cu pulbere în caz de nevoie. Se ţine puţin sub limbă câteva secunde şi apoi se înghite cu apă.
Totodată, şi frunzele proaspete de plantă şi sucul stors din acestea se pot aplica pe răni, pentru a grăbi vindecarea.
Tot din sucul frunzelor proaspete de plantă amestecat cu o bază de unguent se obţine o pastă omogenă specială, care ajută la vindecarea mai rapidă a rănilor, la uscarea ori cicatrizarea acestora.

Pont! Frunzele verzi zdrobite pot fi aplicate pe sânii tumefiaţi în cazul mastitelor.

Contraindicaţii

Perişorul este contraindicat în anumite afecţiuni, precum tumorile cerebrale, deoarece creşte fluxul sangvin la nivelul craniului, favorizând dezvoltarea tumorilor. Totodată, ceaiul din această plantă nu trebuie consumat de persoanele care suferă de epilepsie, glaucom sau tulburări de ritm cardiac. De asemenea, nu este indicat femeilor însărcinate.

• În Antichitate, femeile tratau leucoreea cu spălături vaginale cu decoct din flori de perişor. De asemenea, femeile beau ceaiul după ce-şi înţărcau copiii, pentru a opri secreţia de lapte.