de Gabriela Niculescu
Muşcata este o plantă cu origini africane, şi atât cea sălbatică, din natură, cât şi cea cultivată în ghiveci se folosesc încă din secolul al XVI-lea. Dintr-o varietate foarte largă de muşcate, cel mai mare efect terapeutic îl are muşcata cu frunze mari, palmate, care au un miros puternic, şi cu flori roşii. Savanţii au constatat că, în lupta cu bacteriile, muşcata depăşeşte puterea usturoiului şi a cepei. Pentru prepararea reţetelor medicale se folosesc frunzele, florile, dar şi rădăcinile plantelor îmbătrânite, cu tulpinile desfrunzite.
Împiedică dezvoltarea tumorilor
Muşcata este unul dintre antibioticele naturale cărora cercetătorii le-au dedicat o atenţie specială. Substanţa ei activă, Eps-7630, acoperă mucoasa căilor respiratorii cu un fel de peliculă protectoare, împiedicând astfel bacteriile să se fixeze pe ea. Totodată, favorizează procesul de încorporare şi digerare a agenţilor patogeni de către unele globule albe din sânge şi stimulează activitatea limfocitelor T citotoxice, care distrug celulele infectate din interior, omorând şi bacteriile ce au reuşit să pătrundă în ele. Mecanismul este acelaşi şi în cazul unei infecţii virale.
Muşcata are multiple efecte terapeutice. Îmbunătăţeşte metabolismul, împiedică dezvoltarea tumorilor, dizolvă pietrele şi opreşte hemoragiile. Frunzele şi florile se folosesc în cazuri de diaree, dizenterie, reumatism, gută, astm bronşic, abcese, cangrene ale plămânilor. Frunzele uscate, înmuiate cu apă clocotită, se aplică pe bătăturile vechi câteva zile la rând, până se desprind.
Infuzia vine de hac mastopatiei, fibromului uterin şi nodulilor mamari
Tratamentul cu infuzie de muşcată este foarte util în tratarea mastopatiei, fibromului uterin sau a nodulilor mamari. Atenţie să nu depăşiţi doza, deoarece planta are o toxicitate ridicată, de aceea este bine să cereţi avizul medicului curant înainte de începerea terapiei.
Într-o cană cu apă clocotită puneţi o linguriţă cu frunze mărunţite (pentru eficienţă sporită, alegeţi o muşcată cu flori roşii). Acoperiţi vasul 15 minute, apoi strecuraţi şi păstraţi la căldură. Consumaţi întreaga cantitate cu înghiţituri mici, pe parcursul unei zile. Tratamentul durează 15 zile, după care se face pauză 15 zile.
Sunt necesare cel puţin cinci ghivece acasă
Muşcata prezintă un neajuns pentru care este deseori respinsă de floricultori - frunzele ei îmbătrânesc şi cad foarte repede, dezgolind tulpinile. Nici udarea abundentă nu schimbă situaţia. Şi în scopuri terapeutice are un minus; pentru a obţine 50 ml suc trebuie să rupeţi toate frunzele de pe plantă. Ca să vă trataţi cu succes, trebuie să aveţi cel puţin cinci-şase plante în casă şi să le ciupiţi mereu vârfurile, pentru a favoriza creşterea de crenguţe noi.
• Persoanelor care suferă de astm bronşic sau au alergie la mirosul de muşcată li se recomandă să nu ţină în locuinţă o astfel de plantă.
