de Adela Stăncescu

Răspândită în toată Europa şi în Orientul Mijlociu, planta poate fi întâlnită şi în America de Nord. În România creşte pe marginea pâraielor şi a şanţurilor, preferând pajiştile umede şi zonele mlăştinoase. Are mai multe proprietăţi terapeutice, fiind un remediu naturist eficient pentru durerile articulare.

Calmează crizele de sciatică
Barba-popii este uşor de recunoscut după florile ei albe, grupate sub formă de bucheţele, la capătul tulpinii. Tulpina poate ajunge la înălţimea de un metru, iar frunzele au mărimi diferite.
Este folosită la tratarea reumatismului, gutei, dar calmează şi crizele de sciatică. De asemenea este foarte eficientă pentru răceală, gripă şi scăderea febrei, dar şi în cazul amigdalitei, faringitei şi sinuzitei.
Pentru aceste afecţiuni se recomandă ceaiul de barba-popii, care se prepară astfel: se pune o linguriţă cu flori şi frunze într-o cană cu apă clocotită şi se lasă un minut. Apoi se strecoară şi se beau cel mult trei căni cu ceai într-o zi.
Pentru afecţiunile respiratorii se fac inhalaţii şi gargară cu acest ceai.

Băile, remediu antihemoroizi
Planta este un remediu şi pentru scăderea acidităţii gastrice, favorizează eliminarea gazelor intestinale şi acţionează preventiv în cazul greţurilor şi vărsăturilor. Barba-popii are în compoziţia sa mai multe substanţe, printre care: flavonoide, heliotropină, hipericină, uleiuri volatile şi minerale. Totodată este tonifiantă la nivelul pielii şi grăbeşte vindecarea rănilor cu ajutorul cataplasmelor cu frunze proaspete.
Se mai foloseşte şi pentru tratarea hemoroizilor şi a anexitei, sub formă de băi locale, cu un decoct preparat astfel: 500 g plantă se fierb în cinci litri de apă timp de 30 de minute.

Pont! Ceaiul de barba- popii are efect diuretic şi se foloseşte în curele de detoxificare.
Atenţie! Dacă depăşiţi trei căni cu ceai pe zi pot apărea stări de greaţă.