de Diana Georgescu

Cunoscut încă din vremea Antichităţii, leac preţuit de mesopotamieni, egipteni, greci sau romani, hreanul a fost folosit şi de daci, care îi spuneau usturonilă. Frunzele crude, legate pe frunte, alungau durerile şi limpezeau mintea, din rădăcină se coceau turte cu care se vindecau gâlcile, iar ceaiul de flori alunga cele mai grele răceli.

Reduce riscul de tumori
Hreanul face parte din aceeaşi familie cu broccoli sau conopida şi poate fi folosit ca aliment, stimulent al digestiei sau ca remediu medicamentos sub formă de tinctură, oţet, sirop şi făină. Consumat frecvent, reduce riscul de cancer şi de tumori. Din florile de hrean se poate prepara ceai împotriva răcelii, iar degerăturile pot fi tratate cu „apă de hrean”, obţinută prin fierberea unor cantităţi egale de apă şi hrean.
Rădăcina de hrean este bogată în vitamine (C, A, B1, B2), minerale (fier, potasiu, calciu, magneziu), conţine substanţe antibiotice naturale, enzime, fitohormoni, glicozizi sulfuraţi, acid clorhidric, carbonic, glutamine, săruri etc. Mirosul înţepător al rădăcinii se datorează sulfurii de alil, o substanţă prezentă şi în usturoi şi ceapă.

Stimulează digestia
Hreanul are calităţi vitaminizante, vasodilatatoare şi tonice, care întăresc organismul în perioadele reci. Tonicul din hrean se obţine punând la macerat, într-o sticlă mai mare, pentru opt zile, un litru de vin roşu şi 15 linguri cu hrean dat prin răzătoarea fină. La final se filtrează. Câte trei linguri luate din acest tonic au un rol important în stimularea digestiei, creşterea apetitului, reglarea activităţii cardiace, prevenirea litiazei renale, iar pe termen lung poate fi un bun afrodiziac, tonic sexual, energizant.
Câte 20 picături tinctură de hrean, luate de trei ori pe zi, sunt eficiente în tratamentul parazitozelor intestinale (tenia). Se dau prin răzătoarea mică rădăcinile de hrean, se pun într-un borcan până se umple o treime, şi restul se completează cu alcool alimentar de 80 de grade. Se lasă la macerat opt zile, apoi se strecoară, presând amestecul printr-un tifon.
Tot tinctura (patru linguriţe dizolvate într-un pahar cu apă) poate fi folosită în cazul tratamentului stomatitelor, gingivitelor sau parodontozelor. Se face zilnic gargară, timp de minimum două săptămâni.
Făina de hrean se obţine din rădăcini care se taie cubuleţe şi se pun la uscat lângă o sursă de căldură. Când cuburile s-au uscat se macină cu râşniţa electrică. Este bine ca măcinarea să se facă chiar înainte de folosire. Altfel, dacă este depozitată, făina îşi va pierde, pe măsură ce trece timpul, proprietăţile terapeutice.
Făina, care are o acţiune antinevralgică şi antiinflamatoare articulară, se foloseşte pentru prepararea decocturilor sau cataplasmelor în tratamentul durerii reumatice, a parezelor faciale, durerilor de cap.
Se amestecă o parte de făină cu o parte tărâţe de grâu, peste care se toarnă apă, până când se formează o pastă. Aceasta, învelită în tifon, se aplică vreme de o oră pe articulaţiile afectate.

Îndepărtează efectele parezei faciale produsă de statul în curent
Pentru ştergerea petelor de pe piele, a pistruilor (cu un tampon se freacă de maximum trei ori pe zi) sau în tratarea acneei se foloseşte oţetul cu hrean. Pentru a-l obţine se rade o rădăcină şi se pune într-o sticlă, peste care se toarnă oţet de mere. Se lasă la macerat timp de zece zile, într-un loc cald, apoi se strecoară.
Uleiurile volatile pot trata bronşita în forma sa cronică, dar şi în cea acută. Pentru aceasta, peste trei linguriţe cu hrean ras se pun trei linguriţe cu alcool alimentar de 40 de grade şi se lasă să stea timp de zece minute. Se amestecă bine cu alte trei linguri cu miere, aşa încât să se omogenizeze bine componentele. Se administrează pe parcursul unei zile. Tratamentul durează minimum trei săptămâni.
Hreanul este unul dintre cele mai bune leacuri pentru sinuzitele cronice sau acute. Se pune pe frunte, spre rădăcina nasului, o cataplasmă obţinută prin învelirea într-un tifon subţire a două-trei linguriţe cu hrean ras. Se ţine cataplasma între 5 şi 20 de minute, timp în care se va declanşa un proces extrem de puternic de lăcrimare şi de eliminare pe cale nazală a secreţiilor, iar circulaţia sangvină va prelua principiile active ale hreanului, care au un efect puternic antiinfecţios. Repetată vreme de şapte zile se va ajunge la eliminarea completă a acestei afecţiuni. Cei cu pielea sensibilă se vor unge în prealabil cu o cremă şi vor ţine mai puţin cataplasma, altfel pot apărea inflamaţii.
Puţină făină de hrean, pusă pe o foaie de hârtie, care se inspiră alternativ pe o nară şi pe cealaltă, va produce câteva strănuturi foarte puternice. Reflexul puternic de strănut va acţiona la nivelul sistemului nervos central, atenuând senzaţia de durere de cap sau chiar eliminând-o.
Pentru a îndepărta efectele parezei faciale, produsă şi agravată de statul în frig şi, mai ales, în curent, se rad patru rădăcini de hrean, care se pun într-o sticlă, la care se adaugă două linguri cu pulbere de rozmarin, şi peste care se toarnă oţet de mere cu miere, până ce lichidul acoperă hreanul. Se lasă la macerat într-un loc cald timp de şapte-zece zile. Compresa se ţine în zona afectată câte o oră dimineaţa şi seara, iar durata tratamentului este de două-trei săptămâni.
Pentru afecţiunile oculare provocate sau agravate de frig, precum conjunctivita, se pune într-un pahar o rădăcină proaspăt rasă de hrean, după care apropiem nările de acesta, respirând aburii de hrean vreme de cinci minute. Se va declanşa o lăcrimare foarte puternică, ce poate fi intensificată clipind cu putere din ochi din timp în timp. Acest procedeu se foloseşte în paralel cu tratamentele clasice, lăcrimarea intensă şi iritaţia produse de hrean declanşând reacţii naturale de apărare la nivel ocular.

De folos în curele de slăbire
O linguriţă cu hrean ras conţine 44 mg potasiu, 9 mg calciu, 5 mg fosfor, 14 mg sodiu, 6 calorii şi 0 grăsimi, putând fi folosit la pregătirea salatelor şi a altor mâncăruri dietetice. La micul dejun se poate presăra puţin hrean peste omleta sau ouăle fierte. La prânz se adaugă în sosul pentru salată. La cină poate înlocui sosurile pe bază de unt.

• Bogat în nutrienţi, ajută organismul să lupte împotriva chimicalelor care cauzează cancer. Activează, de asemenea, enzimele ficatului ce elimină celulele canceroase.

Ştiaţi că...
... hreanul era folosit în ritualurile de tămăduire din Mesopotamia?
... în credinţa creştină se spunea că, de Paşte, cel care mănâncă hrean când vine acasă de la biserică urmează să fie iute şi sănătos tot anul?
... evreii îl consideră simbol al celor „şapte ierburi amare” şi îl folosesc de Paşte, când sărbătoresc eliberarea din sclavie?