de Elena Şerban

Cunoscut şi sub numele de muşchi de munte, muşchi creţ sau jegbiu de munte, muşchiul de piatră este una dintre cele mai eficiente plante medicinale din flora românească.

1 kg de produs uscat din 1,5 kg plantă proaspătă
Muşchiul de piatră se găseşte pe stânci şi pe platourile alpine din zona Muntele Mic, Ţarcu, Godeanu, Retezat, Făgăraş şi Parâng.
Muşchiul de piatră se prezintă sub formă de frunză (tal), cu multe ramificaţii liniare. Acestea poartă lobi divizaţi în două, cu marginile ondulate, care au peri mai groşi, de forma unor spini (cili).
Planta are culoarea verde brun lucios pe partea superioară şi albicioasă pe partea inferioară. Unde se prinde de stânci, muşchiul este roşcat.
Are o înălţime de 10-15 cm. Se recoltează în orice perioadă a anului, dar doar pe uscat.
Muşchiul de piatră se usucă în aer liber, întins în straturi subţiri. Din 1,2-1,5 kg plantă proaspătă se obţine 1 kg produs uscat.

Fluidizează secreţiile bronhice
Datorită substanţelor pe care le conţine, muşchiul de piatră stimulează secreţiile stomacale, dar şi sistemul nervos vegetativ şi vasomotor.
Planta are, de asemenea, calitatea de a calma aparatul respirator şi digestiv şi funcţionează ca un bun colagog, stomahic şi antipastic pulmonar. De asemenea, fluidizează secreţiile bronhice.

Tinctura e mai gustoasă
Din muşchiul de piatră se prepară fie ceai, fie tinctură. Se recomandă tinctura, deoarece infuzia de muşchi de piatră este deosebit de amară.
Ceaiul de muşchi se obţine prin fierberea timp de cinci minute a unei linguriţe cu plantă în 250 ml apă. Se adaugă un vârf de cuţit cu bicarbonat de sodiu. Ceaiurile se beau reci şi îndulcite cu miere, dar nu mai mult de trei căni pe zi.
Tinctura se obţine prin macerarea, timp de opt zile, a 20 g muşchi în 100 ml alcool alimentar de 70 de grade.

• Planta conţine mucilagii, acizi lichenici, ulei volatil, vitaminele A şi B1, iod, urme de fridelină, dar şi grăsimi.