de Diana Georgescu
Medicii nutriţionişti recomandă la începutul primăverii să profităm de oferta verde a naturii, pentru a ne curăţa organismul de toxinele acumulate pe timpul iernii.
Urzicile conţin carotenoide (provitamine A) cu acţiune de regenerare a pielii şi mucoaselor, clorofilă, vitaminele B2, C, K, acid folic, acid pantotenic, amine (histamina, acetilcolina, serotonina), flavone şi taninuri cu efect cicatrizant, lectine cu efect antiinflamator, ulei volatil cu cetone, esteri, fenoli. Frunzele tinere, care nu conţin substanţe vezicante, au un bogat conţinut în minerale: acid silicic, săruri de fier, magneziu, mangan, sodiu, potasiu, fosfor, sulfaţi. Perii urzicători conţin răşini şi o substanţă vezicantă ce se distruge prin uscare.
Beţi fiertură timp de patru săptămâni
Cura de patru săptămâni cu ceai de urzici este una dintre cele mai eficiente metode pentru curăţarea corpului. Este bine ca plantele să fie cât mai proaspete. Într-un vas se pune o linguriţă cu vârf de plantă, se opăreşte cu un sfert de litru de apă în clocot şi se lasă să se infuzeze timp de două minute. Prima cană se bea dimineaţa, pe stomacul gol, înghiţitură cu înghiţitură, cu o jumătate de oră înainte de masă, iar alte două căni se beau în timpul zilei.
Siropul reîntinereşte
Siropul se prepară din frunzele proaspete de urzică, ce se toacă foarte fin, după care se pun într-un borcan, care se umple pe trei sferturi. Se completează cu miere de albine, amestecându-se încontinuu. Se închide borcanul şi se lasă la macerat timp de 30 de zile, după care se filtrează, obţinându-se un sirop verzui, cu efecte detoxificante şi de reîntinerire deosebite.
Alungă anemia
Consumate sub formă de aliment, de ceai sau infuzie, aceste plante au proprietăţi antianemice, energizante, vitaminizante, mineralizante, depurative (în curăţarea sângelui de toxine), tonice, antirahitice. În afecţiunile digestive au efecte hepatoprotectoare, antimicrobiene, gastrosecretoare, antidiareice, antihemoragice, aperitive, antihelmintice.
La nivelul aparatului respirator au proprietăţi expectorante, emoliente, antitusive, antiastmatice, antibronşitice, antiinflamatoare.
Asigură sănătatea rinichilor prin acţiuni diuretice (datorită flavonoidelor) şi drenor al excesului de uree, creatinină şi acid uric.
În afecţiunile cardiovasculare au rolul de activator al circulaţiei sângelui, vasoconstrictor şi fluidizant al sângelui.
Luptă cu celulita
Urzicile sunt recomandate diabeticilor, fiind un bun hipoglicemiant, iar la nivelul metabolismului general au efecte anticelulitice, antireumatismale, imunostimulatoare. Folosite la nivel extern prezintă acţiuni astringente, antiseptice, cicatrizante, epitelizante, hemostatice, revulsive, lubrefiante, antiseboreice, dezodorizante, insecticide.
De asemenea, tincturile sau cremele pe bază de urzici au efecte eficiente în vindecarea rănilor supurânde, varicelor, ulcerelor varicoase, gangrenelor, urticariei, psoriazisului, eczemelor cronice, arsurilor, bătăturilor, unghiilor friabile şi casante şi a alergiilor dermatice.
• Urzicile se culeg numai din zonele nepoluate. Cele de pe marginea drumului pot conţine plumb, care este toxic pentru organism.
Una dintre plantele ce regenerează şi dă forţă organismului tot anul, dar în special primăvara este spanacul. Conţinutul său de clorofilă, în combinaţie cu fierul, regenerează sângele şi creşte nivelul hemoglobinei, iar datorită acidului folic previne anomaliile sistemului nervos şi contribuie la buna funcţionare a creierului. Dieta cu spanac încetineşte evoluţia procesului de îmbătrânire, iar vitamina C şi betacarotenul care se găsesc în frunzele sale ajută în terapia cancerului de orice natură.
Sucul este plin de antioxidanţi
Originar din Persia, spanacul era foarte apreciat pentru valoarea sa curativă. Arabii îl utilizau în combaterea afecţiunilor gâtului, plămânilor şi pentru detoxificarea intestinelor, iar în China era destinat doar nobililor. În Europa se găsea, la început, mai ales în grădinile mănăstirilor.
100 g de spanac conţin 510 mg de sodiu, 375 mg potasiu, 49 mg calciu, câte 37 mg fosfor şi magneziu, 29 mg sulf şi 2-6 mg fier. De asemenea, sucul de spanac este bogat în vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B12, C, K, E, PP şi are mai mulţi antioxidanţi vitali.
Pentru a obţine sucul, se taie două legături de spanac fraged cât mai fin, peste care se toarnă 200 ml apă rece. Se amestecă bine cu o lingură de lemn, pentru ca frunzele să lase cât mai mult suc şi ca sucul să nu se oxideze. Se lasă la macerat, la temperatura camerei, timp de cinci ore, apoi se strecoară. Pentru mărirea efectului terapeutic se recomandă consumarea lui dimineaţa, pe stomacul gol. Pentru gust se poate combina cu zeamă de lămâie, suc de morcovi sau de mere.
O porţie are la fel de multe proteine ca produsele animale
Pe lângă numeroasele vitamine şi minerale, e bine de ştiut că o porţie de spanac conţine o cantitate de proteine similară cu aceea existentă în peşte, pui sau ouă. Atenţie însă! Prin fierbere, spanacul îşi pierde majoritatea principiilor sale active. De aceea, în scop terapeutic, se recomandă ca acesta să se consume proaspăt şi crud, în salate sau sub formă de suc.
Leac anticancer: două pahare pe zi
Consumarea a 200 ml suc de spanac împreună cu 100 ml suc de urzică, înaintea meselor principale, este recomandată în cazul celor care suferă de anemie.
Pentru afecţiuni ale oaselor, precum osteoporoza, trebuie consumat 200 ml suc, care este foarte bogat în vitamina K.
Un pahar cu suc de 200 ml are efecte pozitive şi în cazul aterosclerozei, asteniei fizice sau nervoase, al cardiopatiei ischemice.
O cură de 30 de zile, timp în care se consumă dimineaţa 500 ml suc de spanac, are efecte benefice în cazul diabetului zaharat.
Sucul de spanac poate fi folosit ca adjuvant în cazul celor care suferă de cancer, datorită efectului său antioxidant. Se beau două pahare cu suc pe zi, primul dimineaţa pe stomacul gol, iar a doua porţie înaintea mesei de prânz.
• Consumul unei căni cu spanac oferă aproape jumătate din necesarul zilnic de vitamina A şi 14% din cantitatea optimă de vitamina C.