de Mariana Borloveanu
- leacuri mănăstireşti
Dintre toate leacurile pământului, două nu costă nimic, dar au mare valoare în vindecarea multor afecţiuni ale organismului: aerul şi apa. Maica Nectaria de la Ierihon ştie secretul acestor „medicamente” naturale cu care se tratau călugării cu afecţiuni pulmonare, reumatice sau dermatologice.
Climatul subalpin vindecă TBC-ul
În timpul mersului prin pădure, aerul inspirat este de cea mai bună calitate, crescând capacitatea pulmonară. Acesta este benefic în funcţie de altitudine, iar după o cură de 14 zile, în care se inspiră aer ionizat timp de două ore dimineaţa şi două ore seara, vor fi vindecate şi ameliorate mai multe afecţiuni.
Până la 1.000 m, datorită climatului blând, aerul devine sedativ, tratând insomnia, nervozitatea, hipertiroidia, ulcerul şi gastrita hiperacidă. Între 1.000 m şi 1.400 m, cele mai bune rezultate se obţin în tratarea bolilor pulmonare, fiind singurul mod de a trata naturist TBC-ul şi de a vindeca stările anxioase.
De asemenea, climatul subalpin are efecte revigorante şi tonifiante, ajutând bolnavii cu probleme respiratorii, anemici, hipertensivi sau cu început de ulcer. Între 1.400 m şi 1.800 m, acolo unde întotdeauna este un climat alpin, bolnavii cu astm bronşic vor scăpa de crizele chinuitoare ale acestei afecţiuni. Aerul de la cotele de peste 1.800 m se recomandă oamenilor sănătoşi, care doresc să se fortifice şi să scape de stres.
Cel mai potrivit „cabinet”: în preajma cascadelor
În momentul escaladei pe munte, aerul devine din ce în ce mai curat şi mai liniştitor. Cei cărora le plac drumeţiile au un tonus sănătos şi o perspectivă optimistă de viaţă, ceea ce le aduce acel surplus de energie pozitivă. Până şi cele mai complicate forme ale depresiei şi-au găsit leacul în curele cu aer de la cote alpine. Cel mai sănătos aer se poate respira în imediata apropiere a cascadelor, acolo unde există ioni negativi din abundenţă şi oxigen pur, ce reglează circulaţia sângelui şi fortifică organismul, chiar şi în cazul asteniei severe. Această cură se ţine de la 30 de zile până la 90 de zile (în cazurile grave), două ore dimineaţa, o oră la prânz şi două ore seara.
Începeţi ziua cu un pahar plin ochi cu apă
Cine îşi începe ziua cu un pahar plin ochi cu apă are o şansă în plus să ţină departe cele mai multe dintre afecţiuni. Însă, pentru un tratament eficient, trebuie să ţineţi cont de indicaţiile terapeutice ale fiecărei ape în parte. Cele alcaline, cât şi cele carbogazoase sunt folosite în tratarea afecţiunilor hepatobiliare şi gastrointestinale, ajutând la reglarea digestiei. Prin conţinutul bogat în bicarbonat, natriu, potasiu, calciu şi magneziu, aceste ape ajută şi în bolile metabolice.
Apele slab sulfurate sunt diuretice, reduc glicemia şi calmează crizele de colită, iar cele iodurate şi hipotone sunt indicate în afecţiunile tiroidiene, cât şi în stimularea secreţiei gastrice. Apele feruginoase ajută în anemii.
În fiecare dimineaţă, imediat după trezire, se va bea o cană cu 250 ml apă, la temperatura camerei, apoi timp de două ore nu se bea şi nu se mănâncă nimic. După acest timp se mănâncă normal, dar se vor bea câte 200 ml de apă, din două în două ore, până la ora 20:00. La culcare se bea ceai de tei sau iasomie. O astfel de cură durează 90 de zile, după care se face pauză o lună, apoi se poate relua ori de câte ori este nevoie.
Băile sărate redau mobilitatea
Pe lângă efectele interne pe care le au asupra organismului, apele minerale sunt utile şi în tratamentele externe ale mai multor afecţiuni. Cele carbogazoase, sub formă de băi reci, ameliorează problemele cauzate de circulaţia periferică deficitară. Apele puternic sulfurate, sub formă de băi calde, sunt vasodilatatoare la nivel cutanat, ameliorând problemele de natură dermatologică, respiratorie şi reumatismală. Apa sărată este recomandată pentru tratarea afecţiunilor aparatului locomotor, a celor reumatice, neurologice periferice şi centrale, dar şi ginecologice. Curele externe cu ape se pot face atât în bazele de tratament, dar şi acasă dacă aveţi astfel de ape la dispoziţie. Tratamentul durează trei săptămâni şi se poate repeta de trei ori pe an.
• Concentraţia de ioni negativi din zona alpină este de 40 de ori mai mare decât în centrul Bucureştiului.
Acel abur pe care îl vedem deasupra pădurilor de conifere este, de fapt, o masă de aerosoli ce vindecă bolile respiratorii. Oricine ajunge în astfel de locuri e bine să profite din plin de efectele binefăcătoare ale uleiurilor volatile din preajma acestor copaci miraculoşi. Aerosolii degajă o sarcină electrică ce potenţează procesele din organism şi tratează bronşiectaziile şi astmul.
• Cura cu aer alpin este contraindicată în afecţiunile cardiace sau emfizem pulmonar.