de Mariana Borloveanu
- leacuri mănăstireşti
În perioada care cuprinde sfârşitul primăverii, dar şi în prima parte a verii, majoritatea oamenilor renunţă la tratamentele medicamentoase, alegând să se trateze cu ajutorul leacurilor naturiste. Ştevia, loboda şi ştirul sunt doar câteva dintre „doctoriile” verzi ale acestei perioade, datorită conţinutului bogat în vitamine, substanţe minerale, pigmenţi clorofilieni şi carotenoizi. Astfel de leacuri, ce ajută în tratarea afecţiunilor pielii, ale prostatei, plămânilor şi durerilor abdominale, am aflat de la Maica Vartolomeea, care trăieşte într-o sihăstrie din apropiere de Tismana.
Rădăcină de ştevie versus psoriazis
Ştevia este unul dintre alimentele preferate ale lunilor aprilie-mai, dar şi un remediu naturist ce poate fi folosit în orice anotimp. Prin efectul benefic asupra sistemului digestiv, dar mai ales prin stimularea eliminării produşilor nocivi ai organismului, ştevia este considerată un detoxificant la îndemâna oricui. Folosită sub diferite forme, aceasta este recomandată pentru tratarea unei game largi de afecţiuni ale pielii, precum psoriazisul, acneea, diferite forme de eczeme, dar şi în tratamentul hipertrofiei glandulare limfatice şi al poliartritei reumatoide. Decoctul din rădăcină uscată de ştevie are efecte deosebite în tratarea afecţiunilor amintite mai sus. În 600 ml apă plată se pun 20 g rădăcină proaspătă (sau 30-40 g rădăcină uscată) şi se fierb timp de 20 de minute, după care fiertura se ia de pe foc şi se ţine acoperită zece minute, apoi se strecoară printr-o sită. Întreaga cantitate se bea pe parcursul unei zile, după mese, timp de zece de zile. Tratamentul poate fi reluat din două în două luni. Prezenţa glicozidelor antrachinonice îi conferă acestui decoct un efect detoxificant extrem de puternic şi poate ţine sub control psoriazisul perioade îndelungate.
Fiertura de lobodă, utilă în neplăceri pulmonare şi digestive
Din specia iniţială de lobodă sălbatică, fermierii au obţinut cele trei soiuri de lobodă de grădină: Atriplex hortensis viridis (cu frunze verzi), Atriplex hortensis suber (cu frunze de culoare roşu violaceu) şi Atriplex hortensis (cu frunze gălbui). Oricare dintre specii este rezistentă şi perfect adaptată la condiţiile climatice de la noi, motiv pentru care loboda poate fi cultivată şi consumată atât primăvara, cât şi toamna. Într-o oarecare măsură, aceasta poate fi asemănată cu ştevia, în esenţă loboda fiind o plantă puternic mineralizantă pentru organism. Planta este utilizată pentru frunze, dar şi pentru seminţe, având un bogat conţinut de glucide, proteine, acid oxalic liber, celuloză, substanţe minerale, pigmenţi clorofilieni şi carotenoizi. Tratamentul cu lobodă constă într-o infuzie preparată astfel: se fierb în clocot 500 ml apă, iar cu zece minute înainte de a se lua de pe foc se adaugă 200 g frunze (verzi sau uscate) şi o linguriţă cu seminţe de lobodă. Se acoperă apoi vasul timp de un sfert de oră, după care se strecoară totul şi se păstrează la temperatura camerei. Întreaga cantitate se împarte în trei părţi egale şi se bea înaintea meselor principale. Infuzia de lobodă se consumă timp de o săptămână, tratamentul putând fi reluat o dată la 30 de zile. Are o puternică acţiune diuretic-depurativă, remineralizantă şi vitaminizantă, dar şi emolientă şi calmantă. În afecţiunile pulmonare şi în durerile de stomac acţionează ca un calmant sigur, uşurând în mare măsură respiraţia şi confortul bolnavului.
Pulberea din seminţe de ştir stagnează tumorile prostatei
Datorită proprietăţilor sale unice, ştirul a fost considerat de veacuri o plantă de origine divină, un dar oferit de zei oamenilor, fiind venerat şi folosit ca element sacru. Atât inflorescenţa, cât şi frunzele de ştir au un conţinut ridicat, dar echilibrat de proteine, fiind foarte bogat în vitaminele A, B, C, E, K şi săruri minerale (precum calciu, fier, magneziu, potasiu, zinc, cupru) şi aminoacizi. Tratamentul cu pulbere din spic de ştir este foarte eficient în tratarea carenţelor de vitamine şi minerale, dar şi în stagnarea tumorilor benigne ale prostatei. Pentru aceasta se iau 300 g spice de ştir, cu tot cu seminţe, şi se pun la uscat într-o cameră bine aerisită şi întunecoasă. După zece zile se fărâmiţează şi se râşnesc cu ajutorul unei maşini electrice de cafea, după care se depozitează într-un săculeţ de pânză. Peste o lingură cu pulbere de spic de ştir se toarnă o cană cu apă clocotită. Se lasă la infuzat timp de 15 minute, apoi se răceşte. Se consumă la temperatura camerei, de patru ori pe zi, cu 30 de minute înaintea meselor principale, ultimul ceai fiind administrat cu un sfert de oră înainte de culcare. Durata recomandată a tratamentului este de zece zile şi poate fi reluat la interval de 30 de zile.
Atenţie! Tratamentele cu ştevie şi ştir sunt contraindicate femeilor însărcinate sau care alăptează, dar şi persoanelor care suferă de obstrucţii intestinale sau biliare.
Atât ştevia, cât şi loboda şi ştirul pot fi folosite în tratamentele naturiste maximum zece zile consecutiv. Datorită mineralelor pe care acestea le conţin din abundenţă, au loc anumite interferenţe la nivelul întregului organism, astfel încât ajung să se potenţeze unele pe altele, acţiunile benefice fiind contracarate de cele mai puţin adecvate anumitor afecţiuni. Supradozarea acestor tratamente poate provoca diaree, crampe abdominale şi chiar scăderea considerabilă a potasiului.