de Gabriela Niculescu

În vechime, socul a fost preţuit ca leac, dar şi ca plantă divină, în faţa căreia oamenii din Evul Mediu îşi scoteau pălăria. În tradiţia populară, socul a stat la loc de cinste în farmacia omului simplu, pentru că, înainte să apară preparatele de ultimă generaţie, floarea de soc era considerată medicamentul antiviral numărul unu. Efectele socului asupra organismului nu se limitează doar la vindecarea răcelilor, sucul de soc este un vitaminizant puternic, un bun tonifiant, antioxidant şi prieten de nădejde în combaterea obezităţii, iar aplicaţiile externe înving durerile.

Vaccin antigripal natural
În scopuri medicinale se folosesc de la soc florile, fructele şi scoarţa, bogate în ulei volatil, tanin, mucilagii, flavonozide, amine, etilamină, vitamina C şi vitaminele din complexul B, izobutilamină.
Această compoziţie conferă socului proprietăţi sudorifice, laxative, diuretice, antiinflamatoare, antiseptice şi antireumatice. Găsim în farmacii flori şi fructe de soc în ceaiurile depurative, sudorifice şi antireumatice. Florile de soc sunt renumite pentru efectul sudorific, fiind excelente ca remediu în gripe şi răceli, tuse şi bronşite, rinite. Infuzia din flori de soc, provocând transpiraţie abundentă, va scoate răceala din organism şi va scădea febra, ajutând, în acelaşi timp, la eliminarea toxinelor. Se prepară din una-două linguriţe cu flori de soc infuzate în 250 ml apă clocotită. Se consumă două-trei ceaiuri pe zi. Cercetătorii susţin că efectul antiviral al extractului de soc este unic, reuşind să combată zeci de tipuri de virusuri ale gripei. Preventiv, în timpul epidemiilor de gripă, se fac cure de două săptămâni, în care se iau două-trei linguri cu tinctură de soc pe zi.

Tinctura e utilă în probleme respiratorii
Infuzia din flori de soc concentrată (30-40 g flori fierte într-un litru de apă) se foloseşte în furunculoză, nevralgii, sciatică, arsuri şi înţepături de insecte.
Tinctura se prepară din o parte plantă la cinci părţi alcool 25%. În afecţiunile respiratorii se iau 20 de picături într-un pahar cu apă, de trei ori pe zi, după mese.
O altă metodă de a obţine tinctură de soc are la bază sucul proaspăt de fructe de soc. Se amestecă sucul rezultat din zdrobirea fructelor cu alcool alimentar de 90 de grade. Se agită şi se pune la păstrare într-o sticlă bine închisă, la loc întunecos şi rece. Termenul de valabilitate este de doi ani. Se administrează una-patru linguri pe zi, ca remediu forte în curele de slăbire, ca detoxificant în bolile cronice şi degenerative, pentru sporirea rapidă a imunităţii.

Pulberea tratează avitaminozele
În tratamentul inflamaţiilor gâtului şi gingivită se foloseşte decoctul. Se pun 50 g flori la un litru de apă. Fierbeţi timp de cinci minute, apoi lăsaţi să se răcească. Folosiţi decoctul ca gargară sau ca apă de gură, de patru-şase ori pe zi, după mese.
Prin diureza pe care o produce, infuzia de flori de soc se recomandă în reumatism, boli de rinichi şi de vezică. Sucul proaspăt de boabe de soc se ia pe stomacul gol, dimineaţa, pentru tratarea constipaţiei. Dacă la două pahare cu suc proaspăt de fructe de soc adăugăm două pahare cu zahăr brun şi coaja rasă de la două lămâi, vom obţine un delicios sirop. Se pune acest amestec pe foc până la primul clocot. Se consumă diluat cu apă sau ca atare, câte patru-cinci linguriţe pe zi, pentru un efect uşor laxativ, tonic, vitaminizant şi remineralizant.
Şi fructele uscate sunt folositoare, pulberea tratând avitaminozele, bolile oftalmologice, diareea. Pentru îmbunătăţirea vederii nocturne se iau zilnic trei-patru linguriţe cu pulbere de fructe uscate.
Pentru tratarea cistitei, litiazei urinare, a nefritei cronice sau a altor afecţiuni renale se vor prepara ceaiuri din flori de soc, fierte timp de zece minute.

Băile vin de hac reumatismului
Extern, socul are numeroase aplicaţii medicinale. Sub formă de băi sau cataplasme, este indicat în furunculoze, abcese, arsuri, calmând durerile, dând umflăturile înapoi, fluidificând puroiul. În cazul nevralgiei de trigemen se vor aplica cataplasme cu soc sau infuzie de flori uscate pe zonele afectate. Băile cu decoct de flori de soc ajută în durerile reumatice. Pentru decoct se fierb timp de 10 minute 300 g flori în cinci litri de apă. Se toarnă apoi în baie la temperatura de 37˚C. Durata unei băi este de 15-20 de minute.
Pentru afecţiuni dermatologice de tipul psoriazis, alergie cutanată, sclerodermie, rezistente la tratamentele clasice, cura cu suc sau tinctură de fructe de soc este de mare folos. Pomada cu mâzgă, obţinută din scoarţă de soc, se fierbe în untură pe baie de apă şi se aplică pe zonele dureroase, având rol calmant.

Alifiile grăbesc vindecarea rănilor
Şi frunzele au efecte tămăduitoare dacă, întregi sau mărunţite şi fierte, sunt aplicate pe răni, furuncule, arsuri, contuzii, pistrui.
Tot pentru uz extern se pot prepara alifii din cinci-şase flori de soc, 250 ml ulei de măsline şi 40 g ceară de albine.
Se încălzesc într-o oală florile şi uleiul, se lasă să se răcească şi se ţin la rece peste noapte. A doua zi se încălzesc din nou. După 12-24 de ore se strecoară, se încinge uleiul la 40 grade Celsius, se încorporează ceara de albine şi se lasă pe foc moale să se topească, amestecând întruna. Se toarnă alifia caldă în sticluţe sau în cutii de cremă (din porţelan), se închid cu capac şi se păstrează la întuneric şi răcoare cel mult un an. Această cremă înmoaie pielea aspră, vindecă buzele crăpate, închide repede rănile.

• Fructele de soc sunt de două ori mai bogate în vitamina C decât lămâile şi portocalele

Atenţie!
- Nu supradozaţi preparatele din soc. Fructele sunt foarte puternice, în cantităţi mari, peste 200 g, fructele de soc pot deveni toxice;
- Florile proaspete nu se aplică pe piele sau mucoase, pentru că produc eriteme;
- Fructele nu se consumă în stare crudă! Dacă doriţi să preparaţi singuri remedii din soc, trebuie să fierbeţi fructele la minimum 80°C;
- Tratamentul cu fructe de soc este contraindicat persoanelor cu diaree cronică sau acută, colită de fermentaţie, balonare. Deşi este unul dintre purgativele cel mai uşor de tolerat (este mult mai puţin iritant decât cruşinul), fructele de soc pot produce iritaţii persoanelor cu colon sensibil;
- Uzul excesiv sau prelungit de soc poate duce la pierderi mari de potasiu prin urină;
- Persoanele cu predispoziţie la alergii vor lua la început doze mici de soc, iar în cazul în care terapia nu este tolerată se va întrerupe;
- Tinctura de fructe de soc nu se administrează niciodată nediluată, ci numai în combinaţie cu apă;
- Socata se prepară numai din flori de soc proaspete, cele uscate devin toxice în reţeta băuturii răcoritoare.