de Diana Georgescu

Anghinarea are un conţinut mare de vitamine şi minerale, fiind o sursă importantă de carbohidraţi, proteine şi antioxidanţi. Proprietăţile sale curative se datorează flavonoidelor, care au efecte cardioprotectoare şi antiinflamatoare, şi cinarinei, un compus al potasiului, care oferă numeroase beneficii organismului. Din punct de vedere terapeutic, planta are efecte în cazul bolilor de ficat, prin proprietatea sa de a mări secreţia biliară, de regenerare a celulelor hepatice, cât şi de reglare a procesului de formare a colesterolului.

Favorizează eliminarea ureei şi a toxinelor
Ceaiul are efecte benefice în afecţiuni ale inimii precum hipertensiune, ateroscleroză, insuficienţă cardiacă, tinitus (zgomot în urechi) şi angină pectorală.
Ca diuretic e recomandat în nefritele acute şi cronice, deoarece măreşte volumul de urină şi favorizează în acelaşi timp eliminarea ureei şi a substanţelor toxice ce se formează la nivelul ficatului şi al rinichilor. Datorită eliminării toxinelor, are efecte favorabile în tratamentul urticariilor şi al diferitelor forme de prurit (mâncărime).
Rezultate pozitive se obţin şi în bolile tubului digestiv, manifestate prin constipaţie, vărsături, enterite, fermentaţii intestinale, colite, hemoroizi şi lipsa poftei de mâncare.

Scade glicemia
Consumul de anghinare stimulează activitatea pancreasului şi secreţia de insulină, fiind un excelent preventiv pentru diabetul zaharat de tip II.
De asemenea, ceaiul normalizează glicemia, consumul său diminuând zahărul din sânge.
Este bine de ştiut că anghinarea stimulează secreţia de sucuri gastrice şi de bilă şi activează musculatura netedă a tubului digestiv.

Se stă culcat pe partea dreaptă
Ceaiul de anghinare se prepară foarte uşor. Într-un vas se pune o lingură cu frunze mărunţite ce se opăresc cu 500 g apă clocotită. După răcire se strecoară lichidul şi se îndulceşte cu zahăr. O parte din ceai se bea dimineaţa pe stomacul gol, după care bolnavul va sta culcat o jumătate de oră pe partea dreaptă. Restul cantităţii de ceai se va bea în cursul zilei, cu o jumătate de oră înaintea meselor principale.
Se recomandă ca tratamentul cu anghinare să se facă progresiv. În primele zile se începe cu doze mici, care vor fi crescute apoi treptat. Cura va dura 20-30 de zile, urmată de o lună de pauză, după care se va relua.

Ştiaţi că... în ţara noastră, anghinarea înfloreşte în lunile iulie şi august şi se găseşte în special în regiunile sudice?

Se poate găti

Se curăţă zece flori de anghinare de părţile pieloase, dezvelind straturile succesive de petale, până când acestea apar mai albicioase la culoare şi fragede. Se taie mărunt şi se ţin într-un vas cu apă, împreună cu zeama de la jumătate de lămâie, timp de 20 de minute (ca să nu se înnegrească). Într-o oală se pun florile tocate, doi căţei de usturoi, una-două linguri cu ulei de măsline şi o jumătate de cană cu apă. Se fierbe totul la foc mic, până când anghinarea se înmoaie. Se dă vasul deoparte, se adaugă sare şi pătrunjel verde. Se consumă simplu sau cu caşcaval ras deasupra.