Schinduful este o plantă ierboasă, de nici jumătate de metru înălţime, cu frunze de un verde deschis şi cu marginea uşor dinţată, cu flori albe-liliachii şi seminţe mici, de culoare cafenie. De obicei este cultivată, dar în unele zone s-a sălbăticit, crescând spontan, mai ales acolo unde are căldură suficientă. Este foarte dificil de cules şi mai ales de procesat manual (seminţele trebuie treierate), motiv pentru care cel mai simplu este să achiziţionăm planta din magazinele naturiste, şi o găsim sub numele de schinduf (Trigonella foenum graecum).
Un puternic hipoglicemiant
Diabeticii pot avea o viaţă mai uşoară! Astfel se face o cură de 12 luni cu infuzie de schinduf, din care se beau câte două căni pe zi. Tratamentul începe gradat: în prima săptămână se bea doar o cană pe zi, în cea de a doua săptămână se beau două căni zilnic, abia în a treia săptămână ajungându-se să se beatrei căni într-o zi. Această gradare a tratamentului trebuie corelată cu un control permanent, zilnic, al glicemiei, şi cu o îndrumare medicală specială. Schinduful este un hipoglicemiant puternic în timp, iar consumul acestuia va necesita reducerea gradată a dozelor de insulină. Atunci când este ţinut şi un regim alimentar corect, este posibil ca, graţie acţiunii schindufului, să se poată chiar renunţa complet la dozele de insulină injectate zilnic.
Readuce la normal nivelul colesterolului
Schinduful intervine în metabolismul lipidelor, reducând aşa-numitul „colesterol rău” (Ldl), protejând sistemul cardiovascular de apariţia ateromului, arterosclerozei şi a ischemiei cardiace. Se fac tratamente cu pulbere de schinduf, administrată în doze repetate, pe o perioadă de trei luni. Cel mai bun moment pentru efectuarea acestui tratament este la sfârşitul iernii, când alimentaţia este cea mai bogată în grăsimi saturate. Se ia câte o linguriţă cu pulbere de patru ori pe zi, înaintea meselor principale.
Tratează anorexia
Anorexia (lipsa patologică a apetitului alimentar) se tratează cu o doză unică de schinduf: două linguriţe cu pulbere se amestecă bine cu două linguri cu miere lichidă, iar preparatul rezultat se consumă cu una-două ore înaintea mesei principale. Acest amestec nu doar că măreşte apetitul, dar ajută şi la o asimilare corectă a alimentelor.
Previne osteoporoza
Schinduful previne eliminările masive de calciu ce duc la apariţia osteoporozei. De asemenea, este de folos în menţinerea tonusului ţesuturilor, ceea ce ajută la prevenirea prolapsului (în special uterin). În plus, preîntâmpină apariţia cancerelor mamar şi ovarian prin reglarea activităţii endocrine. Ajută la păstrarea forţei musculare, element foarte important mai ales la cei de vârsta a treia.
Se fac cure de câte 30 de zile, timp în care se beau trei căni cu infuzie de schinduf pe zi. Pentru un gust mai plăcut şi pentru potenţarea efectelor schindufului, se pot adăuga la preparare şi puţin busuioc şi fenicul.
Ana-Maria Cocea
Vindecă sterilitatea
Pentru a vindeca sterilitatea la femei şi la bărbaţi se face un tratament de şase luni, timp în care se iau şase linguri cu pulbere de schinduf pe zi. Este o plantă recomandată mai ales în cazurile de sterilitate, care apar la persoanele cu masă corporală redusă, cu mult ţesut adipos sau cu probleme legate de glicemia şi de colesterolul crescute. Este foarte bine potenţat tratamentul şi de administrarea în paralel a unei alte plante celebre: brânca-ursului.
Reţete
Pulberea de schinduf se obţine prin măcinarea cu râşniţa electrică de cafea, după care se cerne prin sita pentru făină albă. Ideal ar fi, spun biochimiştii, să se macine pulberea cu cinci minute înainte de administrare. Dacă procedeul e prea dificil, păstraţi pulberea de seminţe de schinduf într-un borcan ermetic închis, ţinut la rece şi la întuneric, dar nu mai mult de patru-cinci zile. Se ia o linguriţă rasă cu pulbere de schinduf de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Se ţine sub limbă vreme de câteva minute, după care se înghite cu apă.
Cataplasmele se obţin din două-trei linguri cu pulbere fin măcinată din seminţe de schinduf, ce se combină cu un amestec în proporţii egale de apă călduţă cu oţet, pentru a forma o pastă ce va fi aplicată extern pe ganglionii inflamaţi sau infectaţi. Se ţine timp de o oră, apoi se spală local cu ceai de muşeţel.
