de Mariana Borloveanu
- leacuri mănăstireşti
Una dintre plantele care pot fi de mare folos în tratamentele naturiste este şi stânjenelul sau irisul, floarea albastră inconfundabilă ce înfloreşte în luna iunie. Pentru leacurile care se obţin cu ajutorul irisului, proaspăt sau uscat, se folosesc atât florile ajunse la maturitate, cât şi rizomii, transformaţi în pulbere sau decocturi calde ori reci. Pot fi tratate până la vindecare problemele digestive şi hepatice, dar şi psoriazisul şi alte boli pot fi ţinute sub control. Părintele Calistrat, de la Mănăstirea Oaşa, a aflat acest leac de la vechii monahi care au vieţuit în mănăstire.
Rădăcina închide rănile mai repede
Stânjenelul sau irisul este planta cu floare albastră pe care o întâlnim în grădini, în parcuri, în ghivecele de pe terase sau creşte pe malurile lacurilor şi ale iazurilor, încântând orice privire. Pentru a nu confunda această plantă cu irisul sălbatic, este bine să ştiţi că stânjenelul nu depăşeşte înălţimea de o jumătate de metru, iar frunzele, dispuse în grupuri de patru sau şase, rămân pe tulpina plantei, făcând loc florilor albastre sau violet, care se dispersează în tufe de o frumuseţe aparte.
De aspectul acestor flori vă puteţi bucura în luna iunie, dar de proprietăţile terapeutice ale plantei vă puteţi folosi pe tot parcursul anului. Rădăcina de stânjenel este cea mai utilă în tratarea multor boli, fiind un eficient remediu în tratarea acneei şi a eczemelor, datorită proprietăţilor sale diuretice şi antiseptice. Aplicaţiile terapeutice ale rădăcinii erau cunoscute şi de vechii amerindieni, care o utilizau pentru efectele vomitive şi laxative, dar şi la vindecarea rănilor.
Detoxificare cu decoct rece
Deşi pentru tratamentele naturiste se folosesc şi florile de stânjenel, cea mai eficientă parte a plantei care ajută în vindecarea şi ameliorarea mai multor boli este partea lemnoasă, rădăcina. Pentru a putea fi folosiţi, se scot rizomii şi se spală bine de pământ, după care se curăţă de rădăcinile subţiri, crescute în jurul rădăcinii principale. Curăţarea acestora se face înainte ca rizomii să se usuce, după care se ţin în apă timp de 30 de minute, pentru a se evita brunificarea lor în contact cu aerul. Când aceştia devin alb-gălbui se scot şi se usucă la soare. Aceasta face ca în rizom să se petreacă anumite transformări chimice, mirosul neplăcut al rădăcinilor proaspete dispărând, fiind înlocuit cu un parfum plăcut de micşunele. Ca plantă medicinală este folosită în tratarea tusei, deoarece rădăcina sa are proprietăţi expectorante şi emoliente. De asemenea, poate fi folosită cu succes şi în afecţiunile respiratorii sau ca apă de gură, datorită efectului antiseptic pe care planta îl are. Stânjenelul mai este utilizat şi în afecţiunile dermatologice, ajutând pielea prin ficat, care este principalul organ de detoxificare a organismului. Pentru aceasta se pune seara o jumătate de linguriţă cu rizom sfărâmat în 150 ml apă plată rece şi se lasă până a doua zi. Dimineaţa se strecoară totul şi se ia o înghiţitură pe stomacul gol, cu 10 minute înainte de micul dejun, aceasta repetându-se de cinci ori pe parcursul unei zile, dar niciodată după masă. Tratamentul durează şapte zile, şi se poate repeta la interval de şase săptămâni.
Recomandat în psoriazis
Planta de iris are o compoziţie chimică, prin care acţionează într-un timp relativ scurt atunci când este folosită ca remediu naturist. Aceasta conţine ulei eteric cu miros de viorele, esteri, glucozide, amidon, mucilagii şi săruri minerale, ceea ce îi conferă un efect antispastic, expectorant, diuretic sau cicatrizant. Unul dintre cele mai eficiente tratamente cu stânjenei este vinul cu rizomi. Se iau doi litri de vin alb de ţară, în care se pun 300 g rizomi bine uscaţi şi fărâmiţaţi şi se lasă la macerat timp de 10 zile. După aceea se strecoară totul printr-un tifon şi se depozitează în sticle mai mici, păstrându-se într-un loc întunecat şi rece. Se administrează numai o dată pe zi, 50 ml vin de stânjenel, după masa de prânz. Tratamentul durează 30 de zile şi poate fi reluat din două în două luni. Este recomandat în erupţiile cutanate, în eczeme şi psoriazis, ca tratament adjuvant. De asemenea, este utilizat cu succes şi în constipaţia asociată cu probleme hepatice.
• Numele irisului vine de la numele Zeiţei Soarelui, iar semnificaţia florii reprezintă speranţa, credinţa şi înţelepciunea.
Pentru că nu aveau la îndemână alte tratamente pentru vindecarea bolilor, oamenii apelau adesea la leacurile moştenite din bătrâni. Rizomii de stânjenei se fierbeau în vin sau apă de izvor, pentru eliminarea lichidului de ascită. Pisaţi şi plămădiţi în rachiu, aceştia erau folosiţi de femei pentru a-şi curăţa trupul după naştere. Şi pentru că nu existau remedii pentru gălbinare, aceasta era tratată cu fiertură din două rădăcini: stânjenel şi şofran.
• Din recomandările vechilor călugări am aflat că, pentru a fi siguri de calitatea leacurilor cu stânjenel, trebuie să culegeţi chiar dumneavoastră planta şi să o preparaţi imediat.