Dracila (Berberis vulgaris) mai este numită popular şi măcriş spinos, măcriş iepuresc, agriş roşu. Aspectul său este de nuiele plecate din una şi aceeaşi rădăcină, iar uneori dezvoltă tulpini groase de cinci, şase centimetri, din care pleacă nuiele ce ating o înălţime de doi metri. Aceste nuiele au ramuri de culoare roşie când sunt tinere, dar când se întăresc, coaja lor se schimbă în cenuşiu, iar lemnul este galben. Frunzele de dracilă sunt adesea roşii, ovale şi dispuse în fascicule ce pornesc din acelaşi loc cu ghimpi şi struguri florali. Aceste flori sunt galbene şi au miros neplăcut. Recoltarea se face în perioada septembrie-octombrie.
Inhibă tumorile de piele şi ale creierului
Medicina tradiţională utilizează cu încredere această plantă recunoscută pentru efectele sale antiinflamatoare şi antimicrobiene. Extractele din rădăcină de agriş roşu erau folosite la bolile reumatice şi alte boli inflamatorii cronice. Berberina induce autodistrugerea celulelor leucemice umane, inhibă tumorile de piele şi ale creierului.
Adjuvant în stările de epuizare acută
Dracila are rol de adjuvant în stările de epuizare acută sau cronică, îmbunătăţeşte circulaţia sângelui, pulsul devine mai sănătos, iar respiraţia mult mai uşoară. Acţiunea sa nu este violentă, dar foarte preţioasă, în medicina naturistă fiind considerată o purificatoare a sângelui.
Claudia Stan
Spuneţi adio varicelor!
Pentru tratarea inesteticelor, dar şi dureroaselor varice se recomandă o infuzie dintr-o serie de plante medicinale. Astfel, se beau câte două, trei căni pe zi, pentru un efect optim. Ceaiul tămăduitor se prepară din următoarele amestecuri de plante: urzică (trei linguri), coada-şoricelului, flori de pansele şi rădăcină de soia (două linguri din fiecare), rădăcină de dracilă (50 g), scoarţă de castan sălbatic (40 g) şi cireşe amare uscate (10 g), rădăcină de tătăneasă, gălbenele, salvie, coada-calului (câte 20 g din fiecare), mentă, flori de verbină şi busuioc (câte 20 g din fiecare).
