de Cătălina Tăgârţă

Din aceeaşi familie cu varza, gulia are un gust plăcut, dulceag-răcoritor. Este un aliment-minune: are conţinut scăzut de calorii şi, cu toate acestea, este plină de vitamine şi de minerale, drept pentru care e folosită şi în diverse cure de slăbire.

Reglează nivelul glucozei din sânge
Gulia e recomandată, în special, bolnavilor de diabet, favorizând reglarea nivelului glucozei din sânge. De asemenea, este un bun revitalizant, diuretic, dizolvant uric, antiscorbutic, răcoritor, pectoral şi emolient. Se poate folosi în tratarea următoarelor afecţiuni: pulmonare, angine, bronşite, cistite, degerături, eczeme, enterite, furuncule, gută, guturai, litiază renală, obezitate, oboseală generală, acnee sau tuse. Utilizată frecvent, poate ameliora simptomele bolilor. În schimb, consumaţi-o cu grijă dacă suferiţi de afecţiuni ale tiroidei, întrucât unele substanţe pe care le conţine împiedică asimilarea iodului în organism.
Gulia poate fi administrată sub mai multe forme. Decoctul, de exemplu, poate fi preparat fie cu apă, fie cu lapte. Este nevoie de 100 g gulie la un litru de lichid, care se va fierbe circa 15 minute. Siropul din această legumă se pregăteşte astfel: se face o scobitură în gulie, se umple golul cu zahăr şi se lasă câteva ore pentru a se forma un sirop, care se va bea cu linguriţa. Însă rezultate bune se pot obţine şi consumând zilnic puţină gulie crudă, care se digeră foarte bine.

• În caz de abces sau furuncul se coace gulia cu tot cu coajă în cuptor (este coaptă abia când intră lejer furculiţa în ea), apoi se lasă la răcit, se taie pe jumătate şi se freacă uşor zona cu probleme, ca să iasă sucul din ea.