Main menu

header

de Mariana Borloveanu

Dintre toate fructele de pădure, afinele au un indice terapeutic de excepţie, ajutând la purificarea organelor vitale ale organismului, dar şi la ţinerea în frâu a afecţiunilor hepatice, coronariene şi oftalmice. Maica Spiridona, de la Mănăstirea Agapia, a păstrat câteva leacuri de preţ, pe care le-a aflat într-un pelerinaj făcut în Macedonia.

Ceaiul scade glicemia
Frunzele şi fructele de afin au proprietăţi astringente datorită taninului, pe lângă acesta având şi un conţinut sporit de vitamine A, B1, B2, C, E, F, PP şi antioxidanţi precum flavonoizi (care protejează organismul împotriva infecţiilor) şi antocianină (care îmbunătăţeşte acuitatea vizuală). Ceaiul de afin este unul dintre puţinele ceaiuri în care se pun împreună şi frunze, şi fructe. Fie că acestea sunt crude, fie că sunt uscate, cantităţile pentru o cană cu infuzie sunt: 1 linguriţă cu frunze şi 20 de afine, peste care se toarnă 250 ml apă clocotită şi se lasă zece minute la infuzat. Lichidul rezultat se strecoară şi se bea călduţ, doar două căni pe zi, cu 30 de minute înainte de micul dejun şi de cină. O cură cu ceai de afin poate dura 30 de zile şi se repetă din trei în trei luni. Are efecte benefice în diabet, gută, enterocolită, parazitoze intestinale, tulburări circulatorii periferice şi eczeme.

Sucul stimulează detoxificarea ficatului şi a pancreasului
Nivelul de toxine al organismului poate să scadă consumând fructe sau suc de afine timp de 30 de zile. Antioxidanţii pe care afinele îi conţin, în combinaţie cu vitaminele C, A, K şi alături de potasiu şi mangan, purifică organismul şi îmbunătăţesc funcţia vasculară. O dietă cu suc de afine, ţinută de patru ori pe an, va face imposibilă instalarea infarctului şi a bolilor cardiace. Pentru o zi de tratament este nevoie de 300 g afine, gheaţă pisată şi mentă. Se curăţă bine afinele de codiţe şi de frunze şi se spală sub jet de apă. După aceea se opăresc într-un vas cu apă clocotită, timp de zece minute, şi se aşază toate afinele pe un tifon dublu. Se presează cu o lingură de lemn, prin apăsare repetată, până când se obţine un suc frumos colorat. Acesta se lasă să se răcească, după care se adaugă gheaţa pisată. Se toarnă în pahare şi se bea rar, înghiţitură cu înghiţitură. Pentru cei care doresc un suc mai concentrat, cu pulpă, se poate opta pentru mixarea în blender a afinelor şi consumarea cu cuburi de gheaţă a sucului obţinut, la care se adaugă şi frunzuliţe de mentă verde. Întreaga cantitate se consumă pe parcursul unei zile. Această băutură foarte gustoasă este şi foarte eficientă: curăţă arterele de grăsimi, detoxificând ficatul şi pancreasul, ajutând la remedierea celor mai complexe probleme de sănătate.

Macerat pentru afecţiuni cerebrale
Afinele conţin cele mai mari cantităţi de antioxidanţi, în comparaţie cu toate fructele negre. Aceste fructe mici sunt o inepuizabilă sursă de vitamina C, dar şi de fibre, având în acelaşi timp şi un conţinut scăzut de calorii şi de sodiu. De asemenea, afinele previn pierderea memoriei de scurtă durată, episod frecvent la persoanele de vârsta a treia, şi, de asemenea, îmbunătăţesc vederea pe timp de noapte. Antioxidanţii localizaţi în pigmentul albastru al fructului luptă împotriva afecţiunilor cardiovasculare şi cancerului. Cercetătorii englezi au demonstrat că aceste substanţe îmbunătăţesc şi activitatea cerebrală, care poate fi ajutată de cure repetate cu macerat de afine. Acesta se poate obţine dintr-un amestec de 2 kg afine, 500 g zahăr brun şi 500 ml alcool de 60 de grade. Se amestecă totul şi se ţine la macerat timp de şapte zile, după care se pasează printr-o sită rară şi se păstrează în borcane, la frigider. Se va lua o lingură cu macerat, de cinci ori pe zi, până la terminarea întregii cantităţi preparate. Cura se poate ţine doar de două ori pe an.

• Băuturile obţinute din afine sunt hipoglicemiante, tonice şi vitaminizante de excepţie!

Afinele uscate la 70ºC îşi păstrează 70% dintre proprietăţi

Pentru cei care iubesc drumeţiile, culesul afinelor devine la un moment dat o plăcere. Acestea se pot culege şi cu mâna liberă, dar în principal se foloseşte un pieptene special, cu ajutorul căruia fructele se culeg mult mai uşor. Culese personal sau cumpărate din pieţe, afinele pot fi uscate în camere speciale de uscat fructe, întinzându-se în straturi subţiri, pe rame cu plasă de sârmă, la o temperatură de 70ºC. După uscare, se lasă trei zile la aerisit, apoi se pun în săculeţi de pânză sau în pungi de hârtie. Uscate în aceste condiţii, afinele pot fi folosite ca tratament pe tot parcursul anului.