de Gabriela Niculescu
Magneziul este un mineral necesar bunei funcţionări a organismului uman, lipsa lui ducând la dereglări grave. Afecţiunile în care sursele bogate în magneziu pot ajuta sunt dintre cele mai diverse, de la spasme, astenii, gută, artroză, tromboze, anafilaxie până la îmbătrânire, cancer, tremurături, diverse probleme digestive, respiratorii şi hepatice, convulsii sau colite infecţioase. De asemenea, este important de precizat că magneziul se asociază cu potasiul.
Necesarul zilnic este de 120 mg Mg/1.000 kcal
Datorită faptului că procesul de dizolvare a magneziului în mediul de alcalinitate excesivă din intestine este mult îngreunat, absorbţia, după ce este luat pe cale orală, este la fel de dificilă ca şi absorbţia fierului. Mai nou, se consideră că eficienţa maximă se obţine în cazul administrării magneziului sub forma sării sale cu acidul azotic. Necesarul zilnic este în funcţie de aportul caloric, la adulţi este de aproximativ 120 mg magneziu/1.000 kcal.
Magneziul este denumit ca fiind elementul antistres esenţial, asigură capacitatea de apărare a organismului, de creştere şi de regenerare. Dă echilibru psihic şi tonic şi echilibrează sistemul vagosimpatic, drenor hepatic, antiseptic, reacţionând contra îmbătrânirii, cancerului, trombozelor şi aterosclerozei.
Seminţele germinate, o mină de „aur”
Concentraţia de magneziu e cea mai mare, în general, în fructele speciilor pomicole nucifere şi arbuştilor fructiferi - nuci de Brazilia, macadamia, migdale, fistic, castane, alune de pădure şi de pământ - în fructele cu seminţe uleioase - caise, seminţe de dovleac şi de floarea-soarelui.
Există şi fructe bogate în magneziu, precum avocado, kiwi, banane, mure, căpşuni, portocale, curmale, mere (şi oţet de mere). Deşi în foarte multe fructe există magneziu, resursele mai importante ale acestui microelement sunt seminţele germinate, cerealele germinate, tărâţele de grâu, ovăz şi orz.
Mai putem obţine magneziu şi din mâncărurile scăzute din diferite verdeţuri, mazăre, fasole, dovlecei, cartofi, porumb, spanac, varză, broccoli, dovleac, cartofi dulci şi sfeclă roşie.
Alte alimente în care se regăseşte acest microelement preţios sunt organismele marine, drojdia de bere, muştarul uscat, polenul, curry-ul şi cacaua.
Lipsa mineralului poate fi mai pronunţată în cazul osteoporozei
Magneziul este folosit în secţiile de Terapie Intensivă, la persoanele care au suferit deja atac de cord, în scopul prevenirii complicaţiilor ce ar putea surveni. În cazul unor experimente s-a demonstrat că, prin administrarea profilactică de magneziu, se împiedică constituirea litiazei renale şi biliare. Stările carenţiale generează hiperiritabilitate, spasmofilie, tromboze şi accidente vasculare. Lipsa magneziului poate fi mai pronunţată la femeile suferinde de osteoporoză chiar decât însăşi lipsa calciului.
Magneziul reglează procesul de absorbţie celulară a calciului, ca atare se recomandă administrarea în raport de 2:1 a combinaţiei dintre calciu şi magneziu.
• Considerat elementul antistres esenţial, magneziul asigură capacitatea de apărare a organismului, de creştere şi de regenerare
