de Diana Georgescu
Cunoscut în popor sub numele de cârdamă, drob, droghiţă, râşnovă sau solovârf, drobuşorul este răspândit mai ales în zonele calde din Europa şi Asia. Planta este denumită ştiinţific Isatis tinctoria şi creşte spontan lângă drumuri, pe câmpuri ierboase şi pietroase, dar este cultivată şi în grădinile ţărăneşti, pentru multiplele sale utilizări.
Tinctura previne cancerul la sân
Foarte apreciată pentru proprietăţile antiseptice şi anticancerigene, planta e folosită pentru tratarea afecţiunilor hepatice, edeme, icter, scorbut şi diverse răni. În fitoterapie se folosesc în general frunzele şi florile. Foarte eficientă este tinctura obţinută din frunzele proaspete, în compoziţia căreia intră un glicozid numit glucobrasicin, cu proprietăţi anticancerigene. Unele teste clinice efectuate în Anglia au demonstrat efectele deosebit de favorabile ale extractelor de drobuşor la pacientele cu cancer la sân. Din acest motiv se recomandă utilizarea lui pentru prevenirea acestei maladii, mai ales de femeile cu risc ereditar pentru cancerul mamar.
Frunzele proaspete reduc edemul
Planta prezintă şi proprietăţi imunitare, antibacteriene şi antivirale. Medicina tradiţională folosea frunzele proaspete, consumate ca atare, ca remediu antiscorbutic şi ca adjuvant în tratamentul icterului şi al edemului.
În tradiţia populară, planta se fierbea în băi, pentru ascită (acumularea de lichid în peritoneu). Pentru tratarea icterului sau a scorbutului se mestecă frunzele ca atare, în gură, până se obţine din ele sucul, care se va înghiţi; resturile se aruncă. Acest tratament se repetă de cel mult patru ori pe zi, timp de o săptămână.
Este antibiotic natural
Studii efectuate în laborator au demonstrat acţiunea antibiotică asupra unor germeni ca: streptococul hemolitic, Bacillus subtilis, Bacillus typhi, Bacillus paratyphi, Esterichia coli, Shigella dysenteriae, Shigella flexneri, Salmonella enteritidis. Datorită proprietăţilor antibacteriene, planta se poate folosi la comprese şi spălături locale, aplicate de două-trei ori pe zi.
În acest scop se pun trei linguriţe cu flori sau plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă şi se lasă la infuzat 15 minute, apoi se strecoară.
Vopseaua din plantă proteja luptătorii în vechime
Prin fermentarea frunzelor de drobuşor se obţine un pigment albastru, cu structură indolică (indican), care se foloseşte la vopsit din cele mai vechi timpuri. O demonstrează mormintele romane din secolele al II-lea şi al III-lea d.Hr., în care au fost găsite ţesături vopsite cu indigo. Romanii cunoşteau proprietăţile plantei, deoarece în anul 55 î.Hr. au găsit în Galia „picti” oameni care-şi pictau pielea cu extras de drobuşor (indigo). Acest lucru sporea efectul înspăimântător al feţelor luptătorilor, dar îi şi ferea de eventualele infecţii provocate de rănile dobândite în luptă.
