de Iulian D. Moleianu

Anghinarea este originară din Cartagina, fiind cultivată în Italia şi Franţa încă din timpul Renaşterii, unde se consuma sub formă de salată, fiind considerată o delicatesă, cu proprietăţi afrodiziace. Conţine proteine, lipide, glucide, 82% apă, mangan, fosfor, fier, vitaminele A, B2, C, oxidanţi, polifenoli, flavone şi insulină. Anghinarea este o legumă foarte uşor digerabilă, are valoare energetică mare şi acţiuni hepatice şi tonice asupra muşchiului inimii. Anghinarea are şi efect detoxificant-depurativ, favorizând eliminarea ureei şi a acidului uric.

Luptă cu eczemele şi nefritele
Această legumă este recomandată în afecţiuni hepatice, dischinezii biliare, stări de astenie, surmenaj, insuficienţă renală, reumatism, afecţiuni cardiace, metabolice şi stări alergice. În plan subtil, purifică, elimină reziduurile şi blocajele.
Principala acţiune a acestei plante este cea de stimulare a secreţiei de bilă, favorizând eliminarea ei în duoden. De asemenea, are acţiune antitoxică, hepatică, ajutând la eliminarea substanţelor toxice de către ficat şi regenerează celula hepatică. Anghinarea are acţiune hipolipemiantă şi diuretică, favorizând eliminarea colesterolului prin bilă şi scăderea valorilor lui sangvine.
Această plantă se poate utiliza în caz de urticarii şi eczeme, dar şi în manifestări alergice şi respiratorii, precum rinita sau astmul. De altfel, se recomandă în hepatită cronică, steatoză hepatică, ciroză, hipercolesterolemie, ateroscleroză, calculoză biliară, dischinezie biliară, inapetenţă, precum şi în caz de balonare, greaţă, constipaţie şi hiperglicemie. Datorită acţiunii sale diuretice, este indicată şi în nefrite.

Infuzia, praful şi tinctura se administrează progresiv
Anghinarea poate fi folosită sub formă de infuzie, de praf şi de tinctură.
Infuzia se face cu o linguriţă cu plantă la 250 ml apă clocotită. Se beau două căni pe zi, prima dimineaţa, pe stomacul gol, după care se stă culcat pe partea dreaptă timp de 30 de minute. A doua cană se bea în două reprize, înainte de masa de prânz şi înaintea cinei. Tratamentul poate fi urmat timp de 21-30 de zile, cu 30 de zile pauză între reluări, până la vindecare.
Totodată, se poate recurge şi la praful de anghinare, un vârf de cuţit, obţinut prin măcinarea frunzelor, care se ţine sub limbă timp de 10 minute, după care se înghite cu puţină apă. Durata tratamentului este aceeaşi ca la infuzie.
Tinctura de anghinare se poate administra câte 5-15 picături, de trei ori pe zi, în diluaţie cu ceai sau apă. Se consumă înainte de mesele principale.
Este bine ca tratamentul cu anghinare să se facă progresiv, începând cu doze mici în primele zile, care apoi să crească treptat.

• Anghinarea se poate folosi şi extern, sub formă de băi de şezut, pentru tratarea hemoroizilor. În acest caz se face infuzie din două linguri cu plantă, la 500 ml apă clocotită