de Iulian D. Moleianu

Originară din Asia, soia se bucură în zilele noastre de un interes teribil, fapt ce a făcut să i se spună, de multe ori, „planta miraculoasă”. Şi această denumire nu este departe de adevăr, deoarece soia întruneşte o mulţime de proprietăţi pe care ar reuşi să le aibă chiar şi zece plante adunate.

Constructor echilibrant celular
Dincolo de interesul culinar de care se bucură această legumă, ea are o mulţime de proprietăţi. Sigur, în primul rând este un aliment complet şi foarte digestibil, dar calităţile sale continuă. Soia este constructor de prim ordin (în privinţa muşchilor, oaselor şi nervilor), energetic viguros, remineralizant şi echilibrant celular. Medicii nutriţionişti recomandă soia în primul rând ca şi completare a alimentaţiei la copii, la surmenaţi, la demineralizaţi şi - drept calmant - pentru persoanele excesiv de nervoase. Explicaţia este dată şi de faptul că făina de soia este de patru ori mai bogată în azot decât făina de grâu şi de 20 de ori mai bogată în materii grase. Este de trei până la cinci ori mai puţin bogată în hidraţi de carbon, ceea ce face din ea un produs mai bine echilibrat. De asemenea, conţine calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, sodiu, sulf şi vitaminele A, B, D, E şi F.

Învinge surmenajul
Modurile de folosire a acestei legume sunt variate. Sub formă de boabe ori făină, soia se pretează la preparatele culinare cel mai gustoase, şi mulţi bucătari recomandă folosirea ei generalizată. Laptele de soia este ferit de germeni patogeni. Se pregăteşte înmuind boabele în apă timp de 36 de ore (150 g pentru un litru). Se separă lichidul de partea mâloasă, care se reia pentru a fi pasată şi care se amestecă din nou cu lichidul. Se pritoceşte şi se filtrează. Apoi, acest lapte trebuie consumat în mai puţin de 24 de ore, pentru a nu-şi pierde proprietăţile. Ca şi uleiul de soia, laptele este folosit în medicina modernă pentru tratarea afecţiunilor biliare, dar şi în cazul unor boli de stomac sau intoxicaţii. Totodată, uleiul şi laptele de soia au proprietăţi suficiente pentru a învinge surmenajul din perioadele dumneavoastră aglomerate.

Proteinele sale vindecă bolile de stomac
Valoarea protidelor (sau a proteinelor) depinde de acizii aminaţi „esenţiali” care le alcătuiesc (esenţial înseamnă că organismul nu poate sintetiza aceste corpuri indispensabile pe care trebuie, aşadar, să i le furnizăm). Protidele soiei conţin toţi acizii aminaţi necesari, fapt care dovedeşte capacităţile acestei plante în tratarea bolilor de stomac despre care aminteam anterior. Cu soia putem pregăti o masă completă şi suculentă, care ar comporta pâine, fidea, rinichi, maioneză, perişoare, escalop, jambon fiert în aburi, soteuri, salată şi prăjitură. Acest tip de dejun de propagandă, organizat de medicul M.H. Vergnaud, secretarul general al Institutului Agricol şi Industrial al Soiei din Paris, nu conţinea decât... soia.

Se consumă uleiul de trei ori pe zi
Bogăţia uleiului de soia în acizi graşi polinesaturaţi şi prezenţa acidului arahidonic îi asigură puternice proprietăţi hipocolesterolemiante. Din acest motiv, se constată reducerea colesterolului după numai trei săptămâni de tratament cu ulei de soia. În general, se recomandă consumul uleiului de trei ori pe zi, în salate sau chiar la prepararea unor mâncăruri uşoare.

Atenţie! Soia are şi contraindi-caţii. Trebuie consumată cu măsură în situaţii de hepatism, reumatism, artritism, piatră, şi aproape deloc în cazul persoanelor hiperurimice.

• Bogăţia de minerale şi vitamine înscrie soia pe lista legumelor recomandate persoanelor înclinate către studiu, în primul rând elevilor şi studenţilor, care trebuie să memoreze o mulţime de cunoştinţe în timp scurt