de Iulian D. Moleianu
Unul dintre fructele cunoscute încă din vechime, smochina a fost utilizată în terapeutică de egipteni de pe vremea faraonilor. Efectele sale benefice sunt cunoscute în toată lumea, inclusiv în România, chiar dacă preţul de cumpărare din magazine este, uneori, destul de piperat. Mai mult, frunzele şi crengile de smochin au, de asemenea, efect vindecător în cazul multor afecţiuni.
Proprietăţi nutritive şi tonifiante
Smochinele sunt folosite în bucătărie pentru o mulţime de preparate culinare delicioase, dar, mai mult decât atât, sunt recomandate de mulţi medici în tratarea unor afecţiuni, fapt ce le sporeşte popularitatea. Principalele zone producătoare de smochine sunt Asia Mică, Irakul, Africa de Nord, Serbia, Italia, Spania şi sudul Franţei. În Franţa, spre exemplu, există numeroase specii precum: smochina de la Argenteuil, de la Marsilia, smochina neagră de Bordeaux, Belone violete şi cucurele. Smochinele au în compoziţie materii azotate, materii grase, apă, glucide, celuloză şi cenuşi, fier, mangan, calciu, brom, vitaminele A, B, PP şi C, latex, conţinând o lipodiastază (analog al sucului pancreatic), o amilază şi o protează. Această gamă largă de componente îi asigură acestui fruct o mulţime de proprietăţi: foarte nutritivă şi digerabilă, tonifiantă (motiv pentru care smochinele sunt recomandate sportivilor), laxativă, diuretică, pectorală şi de topic emolient. Poate cel mai popular remediu al smochinei este acela împotriva constipaţiei. Reţeta este simplă: se fierb într-un castronaş cu lapte trei-patru smochine proaspete, tăiate în patru, alături de vreo 12 stafide. Acest amestec se consumă dimineaţa, pe nemâncate. Rezultatul? Vorba aceea, îţi ia constipaţia cu mâna!... Iată şi alt mod de preparare, cu acelaşi efect: puneţi la înmuiat, toată noaptea, în puţină apă, şase smochine spălate în prealabil cu apă călduţă. Se vor mânca, a doua zi dimineaţa, pe stomacul gol.
Fac minuni în caz de astenie fizică sau nervoasă
Aceste fructe sunt recomandate ca uz intern copiilor, adolescenţilor, convalescenţilor, bătrânilor, sportivilor şi femeilor însărcinate, şi se pare că fac minuni în cazuri de astenie fizică şi nervoasă. De asemenea, au efect vindecător în situaţii de iritaţii gastrointestinale (gastrite, colite), constipaţie, stări acute febrile, inflamaţii urinare şi pulmonare. Administrate pe cale externă, smochinele pot preveni sau combate o serie de angine, inflamaţii ale gurii (stomatite, gingivite), abcese, furuncule şi plăgi atone.
Sucul, recomandat pentru afecţiunile sugarilor
De asemenea, sucul de smochine este folosit în tratarea unor afecţiuni căpătate de sugari, mai ales contra tusei şi a tulburărilor circulatorii, dar şi în situaţii de inflamare a gingiilor, la adulţi. Smochinele fierte în apă sau în lapte, tăiate în două şi aplicate pe furuncule, abcese (inclusiv dentare) şi arsuri, au efect magic. Crengile şi frunzele pomilor pot fi folosite şi contra negilor sau bătăturilor: se taie rămurele tinere de smochin şi se tamponează negii şi bătăturile, dimineaţa şi seara, cu sucul lăptos care se scurge din ele. Zeama obţinută din ruperea frunzelor are acelaşi efect.
• Din punct de vedere comercial, se disting cele galbene sau smochinele „grase“ de cele albe sau „marsilieze“ şi de cele violete sau medicinale
Curiozităţi istorice
Deşi plaja consumatorilor de smochine este imensă, la nivel mondial, puţini cunosc cele câteva curiozităţi ale acestui fruct. În Antichitate, latexul smochinului era folosit la prepararea brânzeturilor, iar în Franţa medievală era folosit inclusiv la frăgezirea cărnii de vită, asta şi datorită proprietăţilor curative. Apoi, smochina face parte, împreună cu migdala, stafida şi aluna, dintre „cei patru cerşetori”, cum sunt denumite aceste trufandale de biologi. Provenienţa numelui vine de la călugării franciscani, care nu aveau voie să primească drept ofrande alte alimente în afara acestora patru. În fine, gospodinele din vechime ştiau foarte bine că frunzele smochinului curăţă perfect cratiţele şi diversele ustensile din bucătărie.
